Compozitorul Enescu a scris putin, proiectand ascensional intonatiile ancestrale ramanesti la cotele inalte ale unui limbaj profund original, ingloband despletirea eterofonica, sferturi de ton, rezonanta negativa, arhitectura fluida a visului continuu.
In zorii cristalizarii limbajului sau muzical, Enescu s-a servit de poezie pentru a cuprinde meandrele sufletului omenesc in limba germana si franceza, din cauza scolirii europene de la 7 ani, a nefinalizarii limbii literare romanesti si mai ales datorita nevoii de aderare universala a personalitatii sale complexe.
Liedurile op. 4 scrise in 1898, la doar 17 ani, dar dupa ce cucerise lumea cu Poema Romana, sunt dedicate Matildei Colonne, sotia dirijorului Eduard Colonne, care ii dirijase Poema. Au fost cantate in prima auditie chiar de catre dedicatara pe 6 mai 1898 in Salle des depeches du Figaro, la Paris. – Camelia Pavlenco
Codul cartii: GRF979-0-69492-053-1-
