Dialog cu timpul

Inzestrat cu deosebita sensibilitate, Dan simte o adevarata tandrete pentru lucrurile marunte din jur, pentru animalele deseori aflate la mana omului, care le poate hotari soarta, o mare durere pentru efemeritatea frumusetii care intr-o buna zi se stinge si ea, ca tot ceea ce ne inconjoara. Oriunde calatoreste, ochiul artistului surprinde ceea ce este specific locului, ceea ce-i confera o aura si face sa fie deosebit. Si din toate incearca sa traga si unele invataminte, sa transforme cele vazute intr-o lectie, nu moralizatoare, ci de viata. In Olanda sau Elvetia, la Paris sau Atena, tot ceea ce ochiul descopera este transmis ascultatorului sau cititorului, cu care are un dialog continuu. Nu numai cu oamenii, ci si cu locurile, cu lucrurile din jur si cu timpul. – Crisula Stefanescu