Dupa ce a descoperit calea poeziei mari, lucru confirmat de critica literara, dar si de cititori, Ioan Alexandru a mers mai departe, cautand sa descopere calea proprie in poezie. Semnele acestei evolutii in „regasirea de sine” se afla in corespondenta catre Calinic Argeseanul, in care exista o mare ravna de descoperire a caii spre transcendent, spre Dumnezeu. In mai toate scrisorile trimise, dincolo de textul vizibil, exista o bucurie a rostirii si a comunicarii, pe care o resimte chiar si cititorul de azi.
Din bogata corespondenta dintre poetul Ioan Alexandru si monahul, apoi ierarhul Calinic Argeseanul, s?a pastrat, din pacate, doar o parte dintre scrisori, pe care am considerat ca e potrivit sa fie publicate in anul in care poetul ar fi implinit 80 de ani. Si tot din pacate, nici scrisorile trimise de catre monahul, apoi ierarhul Calinic Argeseanul catre poetul Ioan Alexandru nu au fost inca „desferecate” din arhiva poetului, suntem convinsi ca ele vor iesi la lumina la un moment dat. O singura scrisoare trimisa de „fratele Calinic” se regaseste in Arhivele Securitatii, interceptata in „procesul de urmarire” al celor doi. Scrisoarea se regaseste „autograf” in anexa cartii.
Codul cartii: SAC978-606-797-806-3-
