Omul care si-a confundat jobul cu viata. Cum sa iti gasesti implinirea la serviciu, lasandu-ti acasa bagajul emotional
Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti la serviciu paralizati de sentimente deosebit de puternice? Reactionati exagerat la critici? In relatia cu colegii sau cu seful, va comportati uneori ca un copil si nu ca un adult? Sunteti o persoana muncitoare si incununata de succese si, cu toate acestea, in ciuda evidentelor, va indoiti de propriile competente? Astfel de situatii ne intuneca deseori bucuria de a reusi, sunt piedici in calea progresului in cariera si submineaza dezvoltarea. Fara sa ne dam seama, explica Naomi Shragai, in fiecare zi de lucru repunem scena la serviciu conflictele, dinamicile si relatiile din trecut, aducand in prezentul profesional trecutul personal, tiparele pe care le-am invatat in familiile in care am crescut. Autoarea aduce in discutie diferite dificultati ce apar in relatiile profesionale – de la sindromul impostorului si frica de conflict la perfectionism si anxietate – pe care le ilustreaza cu un bogat material clinic, reusind sa transforme modul in care ne intelegem pe noi insine si viata noastra profesionala.
Naomi Shragai este psihoterapeut cu peste 30 de ani de experienta in terapia sistemica de familie. Ca jurnalist scrie despre aspectele psihologice ale vietii profesionale in The Times, The Guardian si Financial Times. In prezent este interesata sa ajute indivizii si companiile sa depaseasca obstacolele psihologice ce determina probleme legate de munca.
Locul de munca este un creuzet psihologic cu o paleta larga de emotii ascunse, gata sa se manifeste, pentru ca fiecare vine la serviciu cu propria-i viata interioara. Cum toata lumea se comporta, intr-o mai mica sau mai mare masura, conform cu ceea ce a trait in familie in prima parte a vietii, nu este de mirare ca relatiile sunt incarcate cu tot felul de implicatii, si ca emotiile se intensifica. Daca mai adaugam aici si stresul indus de competitie, nesiguranta din diversele culturi organizationale si surmenajul de la locul de munca, e lucru de mirare ca totusi se poate munci eficient si ca exista afaceri de succes, in ciuda acestor comportamente si tipuri de gandire dominate de irational. – Naomi Shragai
Spre sfarsitul adolescentei David a descoperit ca, daca ii ajuta pe ceilalti sa se simta bine in pielea lor, poate scapa de izolarea si de respingerea prin care trecuse atata timp. A venit cu aceste strategii si in viata profesionala, folosindu-le ca pe o protectie fata de riscul de respingere, care in imaginatia lui se putea ivi oricand. Astfel, in timp ce a evoluat la serviciu facandu-i pe ceilalti sa se simta bine, el isi ingropa, inconstient, tot mai adanc sentimentele traumatice din trecut. Dar dupa promovare, conflictul lui interior s-a intensificat. I-am explicat ca in timp ce o parte a sa recunostea ca isi submineaza abilitatile de lider, cealalta parte se temea sa renunte la strategia care l-a ajutat sa aiba reusite si care l-a protejat de emotiile coplesitoare din copilarie. – Naomi Shragai
Traducere din limba engleza de Oltea Catineanu.
Fragment din cartea „Omul care si-a confundat jobul cu viata” de Naomi Shragai:
„Chiar daca doresc sa delege, multi manageri incepatori si fondatori de firme nu stiu cata autonomie si responsabilitate pot delega personalului. Un tipar general este ca oscileaza intre a se amesteca in munca oamenilor si pozitia de la cealalta extrema, de a le acorda mana libera in orice. Pentru ca micromanagementul a fost mult criticat, ei vor tinde sa se dea inapoi si sa ramana cu speranta ca nu se va intampla nimic rau. Insa cand rezultatele nu sunt bune si le confirma temerile, ei revin la comportamentul de control excesiv.
Opinia generala despre micromanagement este ca e constituit dintr-o suma de comportamente negative, cum ar fi amestecul in munca oamenilor, lipsa permisiunii de a gandi autonom si crearea de tensiuni inutile si de panica la locul de munca. Dar a sugera ca micromanagementul este complet negativ nu este nici bine-venit, nici corect; caci conteaza mult si modul in care este perceput de persoana care se afla la celalalt capat. De exemplu, daca aceasta este nou angajata si i se da un proiect, sfaturile directe si indrumarile pot fi bine-venite. In alt context-probabil cu precadere in sectorul creativ-,interventiile de acest gen pot fi considerate intruzive si suparatoare. Exista situatii in care este convenabil sa ignori alti factori care contribuie la aparitia problemelor la serviciu si sa dai vina doar pe micromanagement. De exemplu, cineva caruia nu ii place sa primeasca ordine poate percepe feedback-ul ca pe un micromanagement si poate ajunge sa respinga astfel informatii importante.
Roshni Raveendhran este asistenta universitara la Darden Graduate School of Business din cadrul Universitatii Virginia. Ea a cercetat cu atentie micromanagementul si a ajuns la concluzia ca poate fi inteles cel mai bine dupa felul in care managerul este perceput de personal, si nicidecum punandu-i simplu eticheta de „toxic”.”
Codul cartii: TRE978-606-40-1589-1-
