Noah are 16 ani, e un fan infocat al lui David Bowie, scrie povestiri si e inotator de performanta. Viata lui se inscrie in tiparul unei adolescente obisnuite, asta pana in seara in care prietenii lui il tarasc la o petrecere. Din dimineata urmatoare, incepe sa observe schimbari subtile: mama lui are o cicatrice pe fata pe care n-o avea inainte, cainele sau batran nu mai schiopateaza si pare a fi intinerit brusc, iar prietenul sau cel mai bun, fan DC Comics, a schimbat deodata tabara, avand peretii camerei plini de postere Marvel. Totul pare diferit, mai putin Straniile sale Fascinatii. Iar de aici incep cautarile.
Straniile Fascinatii ale lui Noah Hypnotik nu sunt altceva decat sondarile propriului sine: un portret suprarealist al unui tanar care, in drumul spre regasire, invata mai intai sa nu-si tradeze prietenii.
Intocmai ca in fantasticul sau debut Tinutul Tantarilor, David Arnold ne arata din nou ca se pricepe de minune sa patrunda in mintea unui adolescent excentric, si face asta intr-un mod inteligent si profund. – USA TODAY
Usor psihedelica, acesta e genul de carte cu care se vor identifica adolescentii asemenea lui Noah, care tocmai incep sa se gandeasca ce vor sa faca cu viitorul lor, fiind totodata o lectura teribil de placuta pentru un adult. O carte amuzanta, stranie, cu straturi minunate, o stranie fascinatie ea insasi. – VOX
Fragment din cartea „Straniile fascinatii ale lui Noah Hypnotik” de David Arnold:
„Nu mai vazusem atatea BD-uri singura incapere. Avea rafturi intregi cu asa ceva, mormane trantite pe jos, postere, cearsafuri, ce vrei si ce nu vrei. Eu unul nu m-am priceput niciodata la BD-uri, insa am ochit cateva nume cunoscute – Batman, Catwoman, Femeia Fantastica, Superman, Aquaman, Green Lantern – si pana la urma am aflat ca Alan prefera BD-urile scoase de DC Comics. Am mai aflat si altele, caci Alan mi-a turuit non-stop despre ele, si cu toate ca de obicei nu mai eram atent la vorbaria lui, unele informatii mi s-au strecurat in creier. De exemplu, ca mai toti (nu toti) supereroii se gasesc fie in BD-urile de la DC Comics, fie in cele de la Marvel Comics si ca exista anumite grupari care le raman credinciosi fie unei companii, fie alteia, iar daca e sa faci niste sapaturi in sanul gruparilor respective, s-ar putea sa dai peste indivizi care nu prea se inscriu la categoria fanilor cu un hobby relaxat”, ci mai degraba in aceea de fanatism religios”. Alan nu era un fanatic DC Comics, insa era cam pe acolo, ceea ce inseamna ca Alan pe care-l stiu eu nu s-ar apuca in veci sa-l ridice in slavi pe Tony Stark, pentru ca Alan pe care-l stiu eu n-a fost niciodata obsedat de Omul de Fier, pentru ca Omul de Fier nu e un personaj DC.
– Herr Norbert?
Herr Weingarten se uita intrebator la mine.
– Da? zic. Adica…aa …ja?
Ofteaza din greu, isi scoate ochelarii si-si maseaza tamplele.
– O singura fraza, mormaie Herr Weingarten. Atata cer. O fraza in care sa-ti descrii ziua.
Am teoria mea despre profi si cum sa deosebesti unul bun de altul slab: profesorii buni se gandesc sa se lase de meserie, insa nu arata niciodata ca si cum deja s-au lasat.”
