Calaul

Al doilea volum din seria Ragdoll. Detectiv William Fawkes

De la autorul bestsellerului Ragdoll. Ultima ta zi 

Un detectiv care nu are incredere in nimeni. Un criminal care nu are nimic de pierdut

Inspectorul sef Emily Baxter e inca profund afectata de cazul „Papusa de carpe“ si de disparitia prietenului ei, William Fawkes, zis Lupul. In ciuda ezitarii sale de a se implica intr un alt caz infiorator, e convocata la o intalnire la New York cu agentii speciali Elliot Curtis de la FBI si Damien Rouche de la CIA. Acolo, ii sunt aratate o serie de fotografii ce infatiseaza o crima care imita modul de operare al ucigasului in serie Lethaniel Masse, poreclit „Papusa de carpe“: un cadavru contorsionat intr o postura familiara, suspendat de Podul Brooklyn si avand cuvantul MOMEALA scrijelit pe piept. Pe masura ce presiunea din partea mass mediei creste, lui Baxter i se cere sa sprijine ancheta si sa cerceteze scena unei noi crime, a carei victima are o alta inscriptie pe piept – MARIONETA. Crimele sunt tot mai macabre si mai ingenioase, in timp ce echipa de anchetatori e mereu cu un pas in urma criminalului. Singura lor speranta este sa afle pentru cine e MOMEALA, cum sunt alese MARIONETELE, dar, cel mai important, cine manuieste sforile.

Cititorii care asteapta senzatii si mai tari decat in Ragdoll. Ultima ta zi nu vor fi dezamagiti. – Publishers Weekly

Un thriller care are toate ingredientele: un subiect inedit, personaje usor atipice, crime brutale si un deznodamant surprinzator. – www.criminalelement.com

As spune ca in Calaul exista mai mult umor decat in Ragdoll. Ultima ta zi. Asta vine oarecum sa compenseze atmosfera intunecata si disperarea. Mi am supus personajele la experiente cu adevarat dure, iar aceste mici insertii de empatie, camaraderie si afectiune autentica sunt cu atat mai luminoase. – Daniel Cole

Daniel Cole a fost paramedic si a lucrat pentru Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals si pentru Royal National Lifeboat Institution. Locuieste in Bournemouth, Anglia. La Editura Trei, a aparut Ragdoll. Ultima ta zi, romanul sau de debut, bestseller international, tradus in peste 40 de limbi.

Fragment in romanul „Calaul” de Daniel Cole:

„In Londra daduse gerul peste noapte.
Soarele anemic de iarna parea undeva departe, inaccesibil, o lumina rece, indiferenta, care nu reusise sa imblanzeasca dimineata geroasa. Lui Baxter ii amortisera degetele de cand astepta masina care trebuia s-o ia de pe High Street. Se uita la ceas: intarziasera 20 de minute, timp pe care si l-ar fi putut petrece band o cafea fierbinte in apartamentul ei primitor.
Incepu sa se agite pe loc ca sa se incalzeasca, in timp ce gerul ii sfichiuia fata. Se vazuse silita sa poarte pana si fesul caraghios de lana, cu mot, si manusile asortate pe care i le cumparase Thomas de la bazarul din Camden Lock.
Trotuarul mohorat capatase un luciu argintiu pe care oamenii inaintau clatinandu-se, nutrind banuiala ca pamantul de sub talpile lor isi pusese in minte sa le rupa picioarele daca prindea ocazia. Urmari cum doi indivizi tipau unul la altul dintr-un capat in altul al strazii aglomerate, in timp ce aburul rasuflarii li se ridica deasupra capetelor ca bulele de dialog din benzile desenate. Cand un autobuz supraetajat se opri la semafor, isi surprinse reflexia in geamurile aburite. Stingherita, isi scoase fesul de un portocaliu-aprins si si-l indesa in buzunar. Deasupra chipului ei posac, o reclama bine cunoscuta dadea roata autobuzului pe dinafara: Andrea Hall, Un ventriloc in actiune: Mesaje din partea unui ucigas 

Dupa cate se parea, faima si averea pe care le dobandise pe seama nefericirii altora cat timp jucase rolul de reporter-vedeta asociat cu cazul „Papusa de carpe” nu-i fusesera de-ajuns fostei sotii a Lupului, ba chiar fusese intr-atat de aroganta, incat lansase o carte autobiografica in care isi relata experientele.
In timp ce autobuzul se indeparta, Andrea ii zambea Iui Baxter din fotografia enorma care domina peretele de la spatele masinii. Parea mai tanara si mai atragatoare ca oricand si isi tunsese scurt parul de un roscat strident, adoptand o frizura avangardista pe care Baxter n-ar fi indraznit in veci s-o incerce. Pana sa apuce mutra ei ingamfata sa se indeparteze prea mult, cat sa n-o mai poata atinge, Baxter isi desfacu geanta, pescui de-acolo caserola in care isi tinea pranzul si scoase ingredientul-cheie al sendvisului ei cu rosie, care exploda peste uriasa mutra idioata a acelei uriase femei idioate.
– Inspector-sef Baxter?
Baxter se stramba involuntar. Nu observase duba imensa, neagra, care tocmai oprea in statie, in spatele ei. isi baga la loc in geanta caserola si, intorcandu-se, dadu cu ochii de unul dintre agentii speciali, care o urrnarea cu o expresie ingrijorata.
– Ce faceati? o intreba Curtis precauta.
– Oh, tocmai…, incepu Baxter, fara sa duca pana la capat propozitia, sperand ca tanara cu un aer profesionist, ca scoasa din cutie, va considera asta o explicatie suficienta pentru comportamentul ei neobisnuit.
– Aruncati cu mancare intr-un autobuz? sugera Curtis.
– Mda.”