Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura
Odata cu sosirea lui don Anselmo in Piura, viata locuitorilor din suburbia Mangacheria se schimba cu totul. Misteriosul strain le afla ambitiile si dorintele ascunse si se foloseste de ele pentru a incepe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri care se confunda cu destinul orasului din desert, dar si cu cel al unei asezari izolate din mijlocul padurii amazoniene, cei doi poli spatiali ai povestirii. Locurile, personajele si istoriile lor se intalnesc, contrapunctic, spunand povestea trecerii dintr-un tip de lume in altul.
Odata cu sosirea lui don Anselmo in Piura, viata locuitorilor din suburbia Mangacheria se schimba cu totul. Misteriosul strain le afla ambitiile si dorintele ascunse si se foloseste de ele pentru a incepe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri care se confunda cu destinul orasului din desert, dar si cu cel al unei asezari izolate din mijlocul padurii amazoniene, cei doi poli spatiali ai povestirii. Locurile, personajele si istoriile lor se intalnesc, contrapunctic, spunand povestea trecerii dintr-un tip de lume in altul.
Casa Verde (1966) a primit chiar in anul aparitiei sale Premiul Criticii Spaniole, iar in 1967 Premiul National pentru Roman (Peru) si Premiul International pentru Roman Romulo Gallegos (Venezuela). Mario Vargas Llosa a primit in anul 2010 Premiul Nobel pentru Literatura.
Traducere de Mona Tepeneag
Fragment din romanul „Casa verde” de Mario Vargas Llosa:
„- Poate ca o sa-si schimbe ideile cand o sa afle cele petrecute, spuse Josefino. O fie rusine sa-l arate lumea cu degetul pe strada. Si atunci o sa plece.
Josefino se opri si scoase o tigara. Fratii Len facura un paravan cu mainile ca vantul sa nu stinga chibritul. Mersera mai departe, agale.
– Si daca nu pleaca? intreba Maimucul. In Piura n-o sa fie loc pentru voi amandoi, Josefino.
– Nu mai pleaca Lituma cu una cu doua, fiindca s-a intors piuran pana in maduva oaselor, spuse Jose. Nu e ca atunci cand s-a intors de la munte si toate-l enervau. La Lima i s-a trezit dragostea de casa.
– Nu vreau chinezarii, spuse Lituma. Vreau mancare piurana, un seco de chabelo, un piqueo, si de baut claro pe saturate.
– Sa mergem atunci la Anglica Mercedes, vere, spuse Maimucul. Tot ea e cea mai buna bucatareasa. N-ai uitat-o, nu-i asa?
– Mai bine la Catacaos, vere, spuse jos. La Caruta rupta, acolo e cel mai bun vin din cate stiu eu.
– Ce bucurosi sunteti de venirea lui Lituma, spuse Josefino. Parc-ati fi amandoi la o sarbatoare.
– La urma urmelor, e varul nostru, Neinvinsule, spuse Maimucul. E totdeauna o bucurie sa-ti vezi rudele.
– Trebuie sa-l ducem undeva, spuse Josefino. Sa-i dam de baut inainte de a-i vorbi.
– Dar ai putina rabdare, Josefino, spuse Maimucul, nu ti-am povestit tot.
– O sa mergem maine la dotia Anglica, spuse Lituma. Sau la Catacaos, daca vreti. Dar azi stiu unde sa-mi sarbatoresc intoarcerea, trebuie sa-mi faceti pe plac.
– Unde dracu’ vrea sa mearga? spuse Josefino. La Regina, la Trei stele?
– La Chunga Chunguita, spuse Lituma.
– Ce chestie, spuse Maimucul. La Casa Verde, nici mai mult, nici mai putin. Da-ti seama, Neinvinsule.”
Codul cartii: HUM978-606-779-486-1
