De la autorul
Trilogiei Secolului
In 1866, tragedia loveste exclusivista scoala Windfield. Un tanar elev se ineaca intr-un accident straniu, in care sunt implicati mai multi tineri. Intamplarea si urmarile ei reprezinta factorul declansator al unei serii de tradari si crime care se intind pe trei decenii si afecteaza numeroase destine. Purtandu-l pe cititor din cluburile exclusiviste si bordelurile care dau viata celor mai intunecate fantezii din inalta societate londoneza, pana in salile de bal stralucitoare si opulente si in birourile lambrisate cu mahon ale marilor afaceristi ai lumii, Ken Follett creeaza printr-o gama uluitoare de contraste un roman al unei familii dezbinate de pofte carnale si unite de o mostenire comuna, intr-o lume in care lacomia, hranita de adevarul socant al mortii unui baiat, trebuie oprita, altminteri visurile nu doar ale unui om, ci ale unei natiuni vor fi sortite pieirii…
O intriga fara cusur, care te tine in suspans. – The New York Times
Veti intoarce cu nerabdare fiecare pagina. – Los Angeles Times
O avere periculoasa este un thriller istoric, care a reusit sa ma captiveze de la prima pagina. – Chicago Tribune
Fragment din romanul „O avere periculoasa” de Ken Follett:
„Aristocratii considerau in general ca este josnic sa vorbesti despre bani, dar aceasta societate nu avea astfel de inhibitii, si la urechile lui Micky ajungea mereu cuvantul crah. In ziare era uneori scris krach”, pentru ca incepuse in Austria. Pretul actiunilor era in scadere si dobanzile cresteau, dupa cum spunea Edward, care incepuse nu demult sa lucreze la banca familiei. Unii oameni erau ingrijorati, dar familia Pilaster era incredintata ca Londra n-avea sa fie trasa in jos de Viena.
Micky il conduse pe Papa pe terasa pavata, unde se aflau banci de lemn asezate in umbra data de marchizele dungate. Il gasira acolo pe batranul Seth, care statea cu un pled pe genunchi, in ciuda vremii calde de primavara. Era slabit de o boala fara nume si arata fragil ca o coaja de ou, dar avea nasul familiei Pilaster, o lama lata si incovoiata, care-i dadea un aspect aprig.
O invitata isi revarsa asupra batranului opiniile sale:
– Ce pacat ca nu sunteti destul de intremat ca sa participati la receptia regala, domnule Pilaster!
Micky i-ar fi putut zice femeii ca acesta clar era lucrul cel mai nepotrivit pe care i l-ar fi putut spune cuiva din neamul Pilaster.
– Ba dimpotriva, protesta Seth, ma bucur ca am o scuxza. Nu vad de ce ar trebui sa fac plecaciuni in fata unor oameni care n-au castigat un banut in viata lor!
– Dar Printul de Wales – asa o onoare!
Seth n-avea chef sa fie contrazis – ca de obicei, de altfel – asa ca spuse:
– Domnisoara, numele Pilaster este o garantie recunoscuta pentru afaceri cinstite in colturi ale pamantului in care lumea nici macar n-a auzit de Printul de Wales.
– Dar domnule Pilaster, aproape ca pareti a dezaproba familia regala! insista femeia pe un ton glumet fortat.
Seth nu fusese glumet in saptezeci de ani.
– Dezaprob trandavia, spuse el. Biblia spune: Daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance”. Apostolul Pavel a scris asta, in Epistola a Doua catre Tesalonicieni, capitolul al treilea, versetul zece, si a omis in mod manifest sa precizeze cum ca regii ar reprezenta vreo exceptie de la regula.
Femeia se retrase incurcata. Retinandu-si rasul, Micky spuse:
– Domnule Pilaster, dati-mi voie sa vi-l prezint pe tata, Senor Carlos Miranda, care a venit din Cordoba pentru o vizita.
Seth dadu mana cu Papa:
– Aa! Din Cordoba? Banca mea are un sediu in Palma, capitala durnneavoastra.
– Vizitez capitala foarte rar, spuse Papa. Am un ranch in provincia Santamaria.
– Deci sunteti in afacerile cu carne de vita.
– Da.
– Interesati-va de refrigerare.
Papa ramase nedumerit. Micky ii explica:
– S-a inventat o masina care pastreaza carnea rece. Daca se gaseste o solutie pentru a instala masinile acestea pe vapoare, vom putea trimite carne proaspata in toata lumea fara s-o mai saram.
Papa se incrunta:
– Asta ar putea fi foarte rau pentru noi – am o fabrica mare de saramura.
– Demolati-o. Intrati in afacerile cu refrigerarea.
Lui Papa nu-i placeau oamenii care-i spuneau ce sa faca, Micky incepu sa se nelinisteasca.
