Cei 13 care m-au salvat

Cei 13 care m-au salvat este un volum alcatuit din evocari, interviuri si documentare despre si cu 13 personalitati exemplare. O perspectiva asupra generatiei interbelice – propusa drept model noilor generatii. O carte a sufletului romanesc despre el insusi si un pariu cu neuitarea.
Acest volum cuprinde articole care, in cea mai mare parte, au aparut sub semnatura autorului, in ultimii 20 de ani, in diverse reviste si cotidiane centrale, dar si texte proaspete, scrise special pentru aceasta carte.
Cei 13 „salvatori” asumati referential (unii inca in viata, dar cei mai multi trecuti la cele vesnice) se insira in paginile cartii in ordinea in care „salvatului” i-a fost dat sa-i cunoasca, in Bacaul tineretii sau in Bucurestiul maturitatii (unii mai putin cunoscuti publicului larg, altii ajunsi deja de notorietate nationala): Petru C. Baciu („«Lupul» cu inima buna”), Petru Velescu („Ingerul contabil”). Gheorghe Grigoras  („Un erou fara astimpar”), Ioan Belciu („Amfitrionul proscrisilor”), Virgil Velescu  („Un profil de stoic”), Marcel Petrisor („Prietenie pe viata si pe moarte”), Avva Iustin Parvu („Un sfint al inchisorilor”), Neculai Popa – cel de la Los Angeles („Un elev la scoala «banditilor»”), Parintele Gheorghe Calciu („Dusmanul personal al lui Ceausescu”), Demostene Andronescu („Poezia ca rugaciune”), Ion Gavrila Ogoranu („Un voievod al rezistentei anticomuniste”), Vladica Bartolomeu Valeriu Anania („Leul Ardealului”), Vasile-Jacques Iamandi („Un boier al romanismului”). – Razvan Codrescu, in Postfata.