Umor continuu

Daca ne raportam corect la esente, inapoia aparentelor iluzorii, viata poate fi un umor continuu, considerat ca un atribut regal al dumnezeirii si, de asemenea, astfel ar deveni posibil cu usurinta sa regasim cursul natural al acesteia. Razand depasim conditionarile noastre mentale intr-un mod extrem de percutant si creator, in egala masura. In tandem cu ideea fundamentala de joc, ce poate fi surprins de spiritele atente si vigilente in intreaga realitate, comicul, in formele lui didactice se regaseste, de-a dreptul cuceritor, in aceasta noua serie de poezii. De la „liftul blocului” unde, intr-un apel adresat pompierilor „imi arde, imi arde, imi arde puternic, de joaca” (Arsura), la (Raspunsul cautat) al elevului care urca (oarecum scara valorica interioara)„absolut toate treptele” pana la apartamentul lui sau care, conjugand mai repede verbul „a merge”, il transforma in „a fugi”, ori cu dl. Gicu Daboc in restaurant transfigurat in „mormoloc” si Vasile Ion Titirezu, locatar al Raiului, probabil cu „buchetul lui personal de roze” si „cartile citite integral… din anticariate”, comicul de situatie, de nume, de limbaj este prezent cu generozitate si ofera modalitati de elevare ale punctelor omenesti de vedere. La succesul si percutanta textelor contribuie si versatilitatea deosebita a limbii romane, cu talcurile ei intrinseci care, odata revelate, se ofera ca adevarate splendori si sclipiri ale mintii dumnezeiesti. Hazul cuceritor din „Balada ungureasca” si „Lectia de politica” mi-a intarit credinta adanca a inimii ca poporul meu se va mantui prin umor si din aceasta perspectiva acest volum ar putea fi o autentica lectie de patriotism. – Carmen Paculea

In toiul noptii, taranul Gheorghita Arsene
Este trezit de-un strigat, o bataie in geam:
– Este cineva acasa, aveti nevoie de lemne?

– Vezi-ti de treaba, nevoie de lemne n-am! 

Peste un sfert de ora, acelasi strigat in geam,
Insotit de aceleasi intrebari:
 

– Este miezul noptii, nevoie de lemne n-am,
Pleaca acuma si lasa-ma-n uitari! 

Se mai repeta scena de vreo doua-trei ori,
Pana ce cu politia, il ameninta Gheorghita. 

A doua zi, cand se scoala de dimineata, in zori,
Gaseste in locul gramezii de lemne, o hartiuta,
Pe care este scris, acelasi text, de cinci ori:
„Sa nu zici ca nu te-am intrebat de lemne, Gheorghita!”