SERIAL DISPONIBIL PE HBO GO – O PRIETENIE CARE A MARCAT O VIATA
Romanele lui Ferrante sunt intense, cu o tusa personala extrem de puternica si tocmai din pricina asta capata infatisarea unei confesiuni in fata cititorului luat prin surprindere. – James Wood, The New Yorker
Un portret viu si necrutator al unei prietenii pe viata. Ferrante scrie cu atata vehementa si acuitate psihologica despre relatia complexa de prietenie dintre cele doua femei, incat, in timp ce o citesti, lumea din jur inceteaza sa mai existe. – Entertainment Weekly
Prospetimea romanelor Elenei Ferrante nu are nicio legatura cu moda literara Ci sunt impregnate de acea muzicalitate obsedanta, care imbina modernitatea cu traditia. – The New York Times Book Review
Primul volum din Tetralogia Napolitana, bestseller New York Times, urmareste destinul a doua prietene in anii dificili de dupa al Doilea Razboi Mondial in Italia: o saga complexa, intensa si emotionanta, semnata de una dintre scriitoarele italiene cele mai iubite si mai apreciate, una dintre cele mai mari romanciere ale timpurilor noastre. – The New York Times
Actiunea tetralogiei incepe in anii 1950, intr-un cartier sarac, dar plin de viata, din mahalalele orasului Napoli, si acopera aproape saizeci de ani, pe masura ce protagonistele Lila, cea impulsiva si intreprinzatoare, si Elena, povestitoarea indragostita de romane devin femei, sotii, mame si apoi stapanele propriilor vieti, legate in tot acest timp de o prietenie profunda si deseori conflictuala.
Prietena mea geniala, cel dintai volum al tetralogiei, le urmareste pe Lila si pe Elena de la prima lor intalnire decisiva, cand aveau zece ani, apoi in anii de scoala si de-a lungul perioadei zbuciumate a adolescentei.
Prin vietile acestor doua femei, Ferrante spune povestea unui cartier, a unui oras si a unei tari, o poveste ce sufera transformari care, la randul lor, influenteaza puternic relatia dintre protagoniste.
Prietena mea geniala este in acelasi timp un roman alert, care se citeste pe nerasuflate, si o demonstratie de virtuozitate literara, menita sa incante nenumarate generatii de cititori de-acum inainte.
Autor recomandat de Vasile Ernu, Otilia Mantelers si Simona Antonescu in cadrul proiectului Libris, „ Oameni si carti „.
Fragment din cartea „Prietena mea geniala” de Elena Ferrante
„Intr-o zi ne intorceam de la scoala, eram patru sau cinci fete. Cu noi era Marisa Sarratore, care de obicei ne insotea nu pentru ca ne era simpatica, ci pentru ca speram ca, prin ea, am fi putut intra in contact cu fratele ei mai mare, adica Nino. Ea a remarcat-o prima pe Melina. Femeia mergea pe partea cealalta a soselei, cu pasi lenti, ducand intr-o mana un cornet din care, cu cealalta, lua si manca. Marisa ne-a aratat-o spunandu-i badaranca, dar fara dispret, numai pentru ca repeta expresia folosita in casa de mama ei. Lila, imediat, chiar daca era mai mica de statura si foarte slaba, i-a dat o palma atat de puternica, incat a doborat-o la pamant si a facut-o la rece, cum era obisnuita sa faca in toate momentele de violenta, fara sa tipe inainte si fara sa tipe dupa, fara un cuvant de avertizare, fara sa holbeze ochii, de gheata si hotarata.
Eu mai intai i-am venit in ajutor Marisei, care deja plangea, si am ajutat-o sa se ridice, apoi m-am intors sa vad ce facea Lila. Coborase de pe trotuar si se ducea spre Melina traversand soseaua fara sa-i pese de camioanele care treceau. Am vazut in atitudinea ei, mai mult decat pe chip, ceva ce m-a tulburat si pe care inca mi-e greu sa-l definesc, astfel ca pentru moment ma voi multumi sa spun asa: desi se misca taind soseaua, mica, negricioasa, nervoasa, desi o facea cu obisnuita ei determinare, era incremenita. Incremenita in ce facea ruda mamei ei, incremenita de mila, incremenita ca statuile din sare. Aderenta. Unita cu Melina care avea in palma sapunul negru, moale, abia cumparat din subsolul lui don Carlo, si din care, cu cealalta mana, lua si manca.”
Romanele lui Ferrante sunt intense, cu o tusa personala extrem de puternica si tocmai din pricina asta capata infatisarea unei confesiuni in fata cititorului luat prin surprindere. – James Wood, The New Yorker
Un portret viu si necrutator al unei prietenii pe viata. Ferrante scrie cu atata vehementa si acuitate psihologica despre relatia complexa de prietenie dintre cele doua femei, incat, in timp ce o citesti, lumea din jur inceteaza sa mai existe. – Entertainment Weekly
Prospetimea romanelor Elenei Ferrante nu are nicio legatura cu moda literara Ci sunt impregnate de acea muzicalitate obsedanta, care imbina modernitatea cu traditia. – The New York Times Book Review
Primul volum din Tetralogia Napolitana, bestseller New York Times, urmareste destinul a doua prietene in anii dificili de dupa al Doilea Razboi Mondial in Italia: o saga complexa, intensa si emotionanta, semnata de una dintre scriitoarele italiene cele mai iubite si mai apreciate, una dintre cele mai mari romanciere ale timpurilor noastre. – The New York Times
Actiunea tetralogiei incepe in anii 1950, intr-un cartier sarac, dar plin de viata, din mahalalele orasului Napoli, si acopera aproape saizeci de ani, pe masura ce protagonistele Lila, cea impulsiva si intreprinzatoare, si Elena, povestitoarea indragostita de romane devin femei, sotii, mame si apoi stapanele propriilor vieti, legate in tot acest timp de o prietenie profunda si deseori conflictuala.
Prietena mea geniala, cel dintai volum al tetralogiei, le urmareste pe Lila si pe Elena de la prima lor intalnire decisiva, cand aveau zece ani, apoi in anii de scoala si de-a lungul perioadei zbuciumate a adolescentei.
Prin vietile acestor doua femei, Ferrante spune povestea unui cartier, a unui oras si a unei tari, o poveste ce sufera transformari care, la randul lor, influenteaza puternic relatia dintre protagoniste.
Prietena mea geniala este in acelasi timp un roman alert, care se citeste pe nerasuflate, si o demonstratie de virtuozitate literara, menita sa incante nenumarate generatii de cititori de-acum inainte.
Autor recomandat de Vasile Ernu, Otilia Mantelers si Simona Antonescu in cadrul proiectului Libris, „ Oameni si carti „.
Fragment din cartea „Prietena mea geniala” de Elena Ferrante
„Intr-o zi ne intorceam de la scoala, eram patru sau cinci fete. Cu noi era Marisa Sarratore, care de obicei ne insotea nu pentru ca ne era simpatica, ci pentru ca speram ca, prin ea, am fi putut intra in contact cu fratele ei mai mare, adica Nino. Ea a remarcat-o prima pe Melina. Femeia mergea pe partea cealalta a soselei, cu pasi lenti, ducand intr-o mana un cornet din care, cu cealalta, lua si manca. Marisa ne-a aratat-o spunandu-i badaranca, dar fara dispret, numai pentru ca repeta expresia folosita in casa de mama ei. Lila, imediat, chiar daca era mai mica de statura si foarte slaba, i-a dat o palma atat de puternica, incat a doborat-o la pamant si a facut-o la rece, cum era obisnuita sa faca in toate momentele de violenta, fara sa tipe inainte si fara sa tipe dupa, fara un cuvant de avertizare, fara sa holbeze ochii, de gheata si hotarata.
Eu mai intai i-am venit in ajutor Marisei, care deja plangea, si am ajutat-o sa se ridice, apoi m-am intors sa vad ce facea Lila. Coborase de pe trotuar si se ducea spre Melina traversand soseaua fara sa-i pese de camioanele care treceau. Am vazut in atitudinea ei, mai mult decat pe chip, ceva ce m-a tulburat si pe care inca mi-e greu sa-l definesc, astfel ca pentru moment ma voi multumi sa spun asa: desi se misca taind soseaua, mica, negricioasa, nervoasa, desi o facea cu obisnuita ei determinare, era incremenita. Incremenita in ce facea ruda mamei ei, incremenita de mila, incremenita ca statuile din sare. Aderenta. Unita cu Melina care avea in palma sapunul negru, moale, abia cumparat din subsolul lui don Carlo, si din care, cu cealalta mana, lua si manca.”
Codul cartii: TRE978-606-978-203-3
