Primul volum din seria Beaumont
Nu credeam sa ajung star rock. Imi planificasem deja intreaga mea viata. Sa joc fotbal in facultate. Apoi in NFL (National Football League). Sa ma insor cu iubita mea din liceu si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Am frant doua inimi in ziua in care i-am spus ca plec. Eram tanar. Am luat decizia corecta pentru mine, dar gresita pentru noi. M-am dedicat total muzicii, dar am uitat de ea, de parfumul ei, de zambetul ei.
Iar acum ma intorc. Dupa 10 ani. Sper sa ii pot explica totul dupa atata timp. Tot pe ea o voi iubi mereu!
Fragment din volumul „Te voi iubi mereu” de Heidi McLaughlin:
„Sa conduc prin oras noaptea-trecuta a fost o greseala. Sa ma opresc chiar in fata casei familiei Preston… asta a fost o lipsa totala de judecata. Am fost surprins sa-l gasesc pe domnul Preston treaz, dispus sa iasa afara si sa stea neclintit in fata unui strain pe motocicleta. Mai ales unul imbracat complet in negru.
Peretii acestei camere de hotel par sa se stranga in jurul meu. Ar fi trebuit sa stau mai departe de oras, unde macar as fi avut o camera mai spatioasa in care sa pot umbla in voie. Trebuie sa ma misc si sa gandesc. Sa ma gandesc ce am sa fac cand am s-o vad. Vreau doar s-o privesc, sa stiu ca e bine si fericita. Ca si-a vazut de viata ei si ca eu nu mai reprezint decat o alta amintire pentru ea.
Poate ca imi cumpara melodiile pentru ca m-a cunoscut candva, cu mult timp in urma. Mi-am imaginat-o de multe ori stand la coada in magazin, cu o revista People sau Rolling Stone in mana atunci cand apar eu pe coperta. Vreau sa cred ca a citit articolele si ca m-a vazut la televizor vorbind despre ea, fara sa-i rostesc vreodata numele. Ca si-a facut o lista pe iPod cu toate piesele despre ea si ca isi da seama ca nu am incetat vreodata s-o iubesc.
Imi trag pumni in cap.
Esti atat de prost, Liam! O doare pe ea undeva de tine! Ai parasit-o si ti-ai schimbat numarul de telefon sa nu mai trebuiasca s-o auzi cum plange in mesajele vocale.
Trebuie sa plec din hotelul asta, pentru ca imi aminteste prea mult de ea si de noaptea in care ne-am pierdut amandoi virginitatea, iar asta ma face sa innebunesc.
Cu casca pe cap, ies repede pe usa ca sa evit receptionera care lucreaza pe timp de zi. E ceva mai draguta decat cea din tura de noapte, dar nu cu mult. Nimic nu e mai rau decat o femeie care se straduieste prea tare.
Gonesc pe strazile laturalnice, iau curbele mai rapid decat ar trebui, depasesc masinile care se misca prea incet si trec ca vantul pe langa un autobuz scolar plin de copii. Aud cateva claxoane si vad cateva geamuri coborate din care ies niste maini. Nu ma obosesc sa privesc in oglinda cum imi arata tipii degetul mijlociu. Am facut si eu la fel cu orice fraier care se credea stapanul acestor sosele.
Mason si cu mine am fost stapanii acestor sosele. Am fost atat de prosti in tinerete! Conduceam mereu prea repede sau ametiti de bautura, si sa nu mai zic cate casute postale am distrus jucand baseball cu ele. La dracu’, obisnuiam chiar sa-mi sarut iubita in timp ce conduceam, lasand-o sa ma incalece doar ca sa o simt pe mine inainte sa o duc acasa.
Ne-am petrecut noptile fierbinti de vara uitandu-ne la stele din spatele camionetei, ea asezata intre picioarele mele, iar eu cu bratele in jurul ei. I-am spus ca o voi iubi mereu. Am spus primul te iubesc” si am promis ca nu o voi parasi niciodata.
Codul cartii: LED978-606-793-346-8
