Stiinta, religia si cautarea vietii inteligente extraterestre

In urma cu aproape douazeci de ani, pe vremea cand ne aflam cu totii in „perioada crestina” am scris ziarului The Times o sugestie pentru formarea unei „Academii de Stiinte din Canterbury”, care sa analizeze una dintre marile probleme ale stiintei si sa caute sa dea anumite sfaturi clerului si altor foruri cu privire la adevaratele atitudini crestine. Desi ideea nu a avut un ecou prea mare, nevoia solutionarii problemelor a ramas totusi. Iar una dintre problemele enumerate a fost posibilitatea existentei vietii inteligente extraterestre si a impactului descoperirii sale asupra religiei. Desi actualmente ne aflam in „perioada post-crestina”, acea nevoie inca mai exista, si un eminent „teolog stiintific”, prof. David Wilkinson, a luat taurul de coarne si ne-a oferit opinia sa.

David a analizat practic toate aspectele problemei: viziunea istorica, probabilitatea aparitiei unui succes in cercetarile actuale, atitudinile fata de dimensiunea religioasa si asa mai departe. O parte a acestei dimensiuni se refera la „a fi pregatiti”; cu alte cuvinte, sa stim ce sa spunem publicului daca o detectare pozitiva isi face aparitia. Paza buna trece primejdia rea.

Este sansa bisericii sa aiba pe cineva cu ampla cunoastere a lui David Wilkinson, atat in domeniul stiintei, cat si al teologiei, si care sa fie suficient de hotarat pentru a actiona, asumandu-si rolul de ghid. Iata in cele ce urmeaza o experienta personala, care s-a petrecut in urma cu cativa ani, si care are o anumita relevanta, subliniindu-ne caracterul multilateral al subiectului.

Dar ce anume a facut ca astfel de ipoteze sa dobandeasca atat de multa notorietate si respect? Am putea explica aceasta din prisma unei serii de influente. In primul rand, inainte de revolutia lui Copernic, fiintele umane s-au considerat a fi centrul a tot ceea ce exista. Universul, asa cum este el descris de Aristotel si  Ptolemeu, a avut Pamantul in centru, tot restul universului orbitand in jurul lui in cercuri frumoase (dar din ce in ce mai complexe). Barbatii si femeile erau stapanii a tot ceea ce exista. Insa detronarea fiintelor umane a creat cadrul pentru credinta in existenta fiintelor extraterestre. Revolutia creata de teoria lui Copernic era, la randul ei, dependenta de detronarea gandirii grecesti si a teologiei medievale. Influenta teologiei iudeo-crestine nu trebuie nici ea subestimata. Mai multi istorici ai stiintei au subliniat modul in care teologia crestina a demistificat natura si ne-a condus catre metoda experimentala. Desi uneori acest lucru poate fi supraestimat, totusi credinta intr-un Dumnezeu care creeaza liber universul si intampina cu bucurie o minte curioasa ofera o baza solida pentru metoda empirica (Whitehead, 1925; Foster, 1934; Collingwood, 1940; Needham, 1970; Hooykaas, 1973; Harrison,1998). Astfel, Bentley, Huygens si altii au fost liberi sa foloseasca observatiile asupra lumii ca baza primara a stiintei. Iar observarea unui univers atat de vast a crescut sansele posibilitatii reale a existentei unor alte lumi locuite.

In al doilea rand, asa cum a subliniat si Russell, disocierea dintre pozitionarea fizica si statutul actual al fiintelor umane a avut o influenta majora (Russell, 1985a). In universul aristotelian, pozitionarea si statutul erau strans legate intre ele. Noi eram speciali, deoarece eram pozitionati in centru. Dimpotriva, Biblia nu asociaza nici vreun statut si nici vreun loc. Demnitatea si valoarea fiintelor umane proveneau din darul relatiei cu Dumnezeu. Problema devalorizarii fiintelor umane prin indepartarea lor de centrul a tot ceea ce exista ar putea fi contracarata de aceasta viziune.

In al treilea rand, stiinta descoperea legi care pareau sa se aplice la fel, in oricare alta parte a universului.”