Azaleea Rosie este o carte scrisa intr-un stil simplu si direct, infatisind anii copilariei si tineretii autoarei in China maoista a Revolutiei Culturale: traiul unei familii strimtorate, terorizata sa nu faca un pas gresit, atragindu-si prin asta oprobriul public, indoctrinarea prin scoala si operele revolutionare difuzate la radio, vinarea paranoica a dusmanilor poporului, lipsa de speranta si de posibilitati a unei vieti complet subordonate ideologiei de stat. Toate iluziile de grandoare si fanteziile eroice inoculate in copilarie se clatina insa cind adolescenta Anchee Min este despartita de familia ei si repartizata la o ferma unde viitorul nu-i poate oferi decit truda sterila de fiecare zi, privatiuni de tot felul si o singuratate dezumanizanta. Dar in momentul in care se iveste o cit de slaba speranta de scapare, orice sacrificiu merita indurat, chiar daca evadarea aduce cu sine un nou sir de umilinte.
Fragment din romanul „Azaleea Rosie”, de Anchee Min:
„Barbatul nu parea rusinat. Dupa ce incepura loviturile cu picioarele si cu cureaua, se stradui sa nu tipe. M-am intors la baraci cu celelalte femei-soldat. Auzeam, in departare, tipetele inabusite ale barbatului si racnetele lui Lu. Moarte violatorului! Micuta Verde nu reusea sa se opreasca din plans.
In sala de mese se tinu un proces public. Micuta Verde trecuse prin patru zile de „Indreptare intensiva a mintii”. Pe o scena improvizata, Micuta Verde declara, cu o voce nefireasca, pitigaiata, ca fusese violata. Hartia de pe care citea ii aluneca de doua ori din mana. Iubitul ei, barbatul cu moaca de bibliotecar, fu condamnat. Nu voi uita niciodata expresia de pe chipul sau cand s-a anuntat condamnarea la moarte. Ca si cum s-ar fi trezit dintr-un cosmar, el paru deodata linistit. Chipul lui plin de vanatai se lumina cand Micuta Verde intra in sala.
Stateam jos langa Yan. Am auzit-o schimband cateva cuvinte cu Lu. Ziceau ca omul era foarte otravit de ganduri burgheze. Yan ofta cu tristete. Lu zise ca partea buna era ca Partidul reusise sa opreasca otrava sa se raspandeasca. Yan fu de acord si spuse ca, cel putin, o salvase pe Micuta Verde. Lu tinu un scurt discurs in incheierea procesului. Caruta rasturnata din fata serveste ca avertisment carutelor care vin din urma, zise ea companiei.
Tipatul Micutei Verzi imi suna in urechi toata saptamana. M-am gandit sa vorbesc cu Micuta Verde, dar ma simteam prea vinovata ca sa dau ochii cu ea.
Nimeni nu a mai pomenit de barbatul acela dupa ce a fost executat, desi ne statea tuturor mintea numai la el.”
Fragment din romanul „Azaleea Rosie”, de Anchee Min:
„Barbatul nu parea rusinat. Dupa ce incepura loviturile cu picioarele si cu cureaua, se stradui sa nu tipe. M-am intors la baraci cu celelalte femei-soldat. Auzeam, in departare, tipetele inabusite ale barbatului si racnetele lui Lu. Moarte violatorului! Micuta Verde nu reusea sa se opreasca din plans.
In sala de mese se tinu un proces public. Micuta Verde trecuse prin patru zile de „Indreptare intensiva a mintii”. Pe o scena improvizata, Micuta Verde declara, cu o voce nefireasca, pitigaiata, ca fusese violata. Hartia de pe care citea ii aluneca de doua ori din mana. Iubitul ei, barbatul cu moaca de bibliotecar, fu condamnat. Nu voi uita niciodata expresia de pe chipul sau cand s-a anuntat condamnarea la moarte. Ca si cum s-ar fi trezit dintr-un cosmar, el paru deodata linistit. Chipul lui plin de vanatai se lumina cand Micuta Verde intra in sala.
Stateam jos langa Yan. Am auzit-o schimband cateva cuvinte cu Lu. Ziceau ca omul era foarte otravit de ganduri burgheze. Yan ofta cu tristete. Lu zise ca partea buna era ca Partidul reusise sa opreasca otrava sa se raspandeasca. Yan fu de acord si spuse ca, cel putin, o salvase pe Micuta Verde. Lu tinu un scurt discurs in incheierea procesului. Caruta rasturnata din fata serveste ca avertisment carutelor care vin din urma, zise ea companiei.
Tipatul Micutei Verzi imi suna in urechi toata saptamana. M-am gandit sa vorbesc cu Micuta Verde, dar ma simteam prea vinovata ca sa dau ochii cu ea.
Nimeni nu a mai pomenit de barbatul acela dupa ce a fost executat, desi ne statea tuturor mintea numai la el.”
Codul cartii: POL978-973-46-7197-7
