Eseu asupra cunoasterii in dreptul civil

Monografia isi propune cercetarea modului in care dreptul civil se raporteaza la cunoasterea – fie ea exacta sau nu – avuta de terti in legatura cu variile situatii juridice conventionale. Sunt, asadar, cu precadere vizate contractul si actele juridice in general. Aceasta deoarece cunoasterea situatiilor juridice preexistente prezinta, de regula, relevanta din perspectiva tertului care alege sa actioneze juridic: sunt astfel create premisele unui conflict intre realitatea juridica anterioara si efectele urmarite prin incheierea noului act juridic. In esenta, este analizat felul in care cunoasterea sau substitutele ei juridice sunt exploatate drept criterii de solutionare a acestui concurs. 

Pentru a decela modalitatile in care sistemul juridic trateaza cunoasterea, au fost readuse in discutie notiuni juridice precum buna-credinta, eroarea comuna si invincibila, opozabilitatea (substantiala) conditionata de cunoastere sau opozabilitatea probatorie. 

In incercarea de a verifica modul in care sistemul juridic asuma ignorarea sau reconstructia realitatii juridice in functie de cunoasterea avuta de terti, se propune analiza distincta a formalismului juridic, dupa cum acesta se regaseste la nivelul formarii actului juridic sau in zona de eficacitate a acestuia. Dincolo de sublinierea faptului ca formalismul in sine nu e susceptibil de a genera efecte juridice proprii, se descrie modul in care acesta mijloceste trunchierea realitatii juridice. 

Indiferent ca este adusa in discutie forta probanta instituita pentru anumite mijloace de dovada, formalismul cu efect de inopozabilitate fata de terti a exceptiilor cauzale (e.g., formalismul cambial) sau formalismul specific sistemelor de publicitate, se cerceteaza trasatura comuna a acestora, privite ca tehnici de remodelare a realitatii juridice pornind (si) de la cunoasterea pe care tertii o pot avea in mod legitim in legatura cu aceasta. 

Punctam mai jos cateva dintre temele de analiza prilejuite de studiul cunoasterii in dreptul civil: 

• Teoria aparentei, contrapondere pentru opozabilitatea de plin drept 

• Cunoasterea efectiva, cunoasterea impusa si cunoasterea posibila din perspectiva dreptului civil

• Buna-credinta – comportament si buna-credinta – eroare: semnificatie si aplicatii ale celor doua, regasite in Codul civil

• Diferente in determinarea momentului la care se verifica buna-credinta – eroare

• Explicatia modului in care se produc efectele teoriei aparentei fata de tertul de buna-credinta, fata de titularul veritabil si fata de titularul aparent

• Opozabilitatea substantiala si opozabilitatea probatorie ca modalitati de dedublare a realitatii juridice

• Opozabilitatea inter partes a normelor contractuale. Riscul confuziei intre opozabilitate si exigibilitatea obligatiilor

• Efectul relativ al actului juridic declarativ

• Formalismul juridic si incapacitatea acestuia de a disloca binomul vointa-cauza

• Actul juridic cauzal si actul juridic abstract: semnificatie si relevanta in dreptul civil roman si in dreptul comparat

• Inopozabilitatea fata de terti a exceptiilor cauzale in procedura cambiei si a biletului la ordin ca mijloc de trunchiere a adevarului juridic

• Tranzactionarea cu adevarul juridic si dedublarea realitatii juridice

• Fragmentarea contractului oneros

• Clauzele anticipatorii si modul in care forta obligatorie a unui contract se poate rasfrange cu titlu provizoriu asupra obligatiei a carei cauza finala se gaseste intr-un contract viitor

• Preluarea riscurilor de catre creditor: obligatia supravietuieste propriei cauze (finale) 

• Durata de executare a obligatiilor si riscul de confuzie intre termenul suspensiv si cel extinctiv – Art. 937 C. civ. ca aplicatie a teoriei aparentei

• Sistemul de publicitate „cu efect atributiv/constitutiv de drepturi”, care nu e nicidecum mod de dobandire a drepturilor vizate

• Solutionarea concursului intre diferite aplicatii ale teoriei aparentei in dobandirea drepturilor reale mobiliare si imobiliare

• Inexistenta obligatiei de a da in dreptul civil roman

• Concursul intre simulatie si sistemul de carte funciara din perspectiva teoriei aparentei

• Pierderea actiunii in rectificarea cartii funciare ca modalitate de a masca un mod atipic de dobandire a drepturilor reale imobiliare

• Actiunile posesorii: privire comparativa cu procedura ordonantei presedintiale