Unei inspiratii muzicale, adica de stari sufletesti vagi, neorganizate, trebuia sa-i raspunda si anumite mijloace de expresie; forma muzicala, adica muzicalitatea exterioara, este unul din aceste mijloace esentiale in poezia lui I. Minulescu; versurile lui nu se insinueaza totusi discret, cum cerea arta poetica verlainiana. Muzica minulesciana e plina de fanfare, de sonoritati, de metale lovite; versul e declamator, larg si uneori gol; el procedeaza prin acumulare de imagini sau numai de cuvinte sonore; retoric, si-a asigurat si succesul, dar si-a limitat si putinta de a exprima emotiunile adanci. In afara de muzicalitatea exterioara, inspiratia de calitate muzicala are si alte mijloace de expresie ce se pot rezuma la sugestie. Si in procedeele de sugestie poetul ramane ostentativ: prin sunete de trambite, prin chei aruncate, prin terminologie geografica si istorica, prin obsesie de numere fatidice, prin cavouri ce se deschid si prin schelete ramase afara, adica prin o serie de elemente pur externe si de valoare mai mult verbala. – Eugen Lovinescu
Codul cartii: HFF978-606-46-0998-4
