Fragment din romanul „Minunata familie Marvel” de Brian Selznick:
Aseza sfesnicele si urcioarele, cupele si tavile de argint. In final, aseza un servetel pe podea, sub unul dintre scaune.
Apoi Joseph lua desenele din dulapul lor si le puse, cu grija, pe masa. Rasfoi paginile, una cate una. Toate detaliile pe care le memorase ieseau in evidenta ca niste strafulgerari in noapte, nume si titluri, si piese de teatru care acum i se pareau cat se poate de logice datorita lui Albert. Povestea din spatele povestii ii deveni clara lui Joseph, ca o radiografie. Cu toate acestea, insisi membrii familiei Marvel erau mai reali, mai vii decat fusesera vreodata pana atunci. Si, cand ajunse la sfarsit, Joseph simti caldura ingrozitoare care apasa pe pielea lui Leo si auzi teatrul in flacari, trosnind si prabusindu-se in jurul lui.
Intoarse foaia alba de hartie de la sfarsitul teancului, aceea care il intristase atat de mult pe unchiul lui, si Joseph isi dadu seama ca acesta era adevaratul cadou pe care i-l lasase Albert Nightingale: povestea. Acum era povestea lui si el stia ca propria poveste era la fel de neterminata ca aceea a lui Leo.
In Poveste de iarna, un personaj pe nume Timpul anuntase publicul ca trecusera saisprezece ani. Dac ar fi sa se intample asa, se gandi Joseph, Leo s-ar putea trezi ca le spune copiilor lui despre felul in care, cand era tanar, il salvase pe bunicul lui dintr-un teatru in flacari si Frankie s-ar putea sa-i trimita lui Joseplh o vedere dintr-un loc exotic, si Blink s-ar putea sa apara brusc cu o carte in maini, care nu ar mai tremura, sus, in casa lui Albert, care supravietuise miraculos in viitor.
Dar Timpul nu-l lasa pe Joseph sa se grabeasca inainte. Focul vuia in jurul lui Leo chiar acum, iar flacarile aveau sa continue sa arda pana cand avea sa faca el ceva in legatura cu asta.
Asa ca Joseph intoarse pagina.
Codul cartii: LED978-606-793-210-2
