Lasata pe plaja sa-si poarte singura de grija, o papusa pe nume Celina are parte de o noapte ingrozitoare. Capcaunul Nemilos al Apusului incearca sa-i fure cuvintele, Focul vrea sa o parjoleasca, iar Marea refuza sa-i asculte rugamintile.
Insa lucrul cel mai rau dintre toate este ca a fost abandonata de mamica ei, fetita pe nume Mati, care si-a gasit un nou tovaras de joaca un motanel. Intre un ghinion si altul, noaptea se preface in zi, iar odata cu ivirea zorilor, Celina incepe sa vada totul mult mai limpede.
Elena Ferrante este pseudonimul uneia dintre cele mai faimoase romanciere italiene, ale carei carti au fost traduse in numeroase limbi.
Mara Cerri este o foarte apreciata ilustratoare, iar lucrarile ei au aparut in multe reviste si au fost expuse la Bienalele de la Bologna, Bratislava si Lisabona. In 2008 a primit premiul Lo Straniero, distinctie care se acorda celor mai importanti artisti din Italia.
Atunci il recunosc. Este Capcaunul Nemilos al Apusului, Mati vorbeste intotdeauna despre el foarte inspaimantata. Vine pe plaja cand e intuneric si fura jucariile fetitelor.
Capcaunul Nemilos e foarte inalt. Isi cheama prietena, Marea Grebla, inca si mai inalta decat el si, impreuna, incep sa pieptene nisipul.
Fragment din volumul „Noaptea pe plaja” de Elena Ferrante:
„Am pierdut pentru totdeauna Numele pe care mi l-a dat Mati. Acum sunt o papusica fara Nume.
Dar tac, nu scot un cuvant. Capcaunul Nemilos e inca aici, o umbra lunga si intunecoasa. Vocea lui a inceput din nou sa fredoneze:
Langa zid afara
Noaptea-ncet coboara
Ca o boala muta
Ca o boala sluta
Glasul ti se frange
Focul te strange
Adio, Celina
Te-mprastii ca faina.
Ingenuncheaza si aprinde un chibrit. Apropie flacaruia lui frumoasa si calda de vreascurile uscate care iau foc imediat. Apoi se ridica, se uita un minut la maracinii care ard si pleaca tinand in mana dreapta Marea Grebla.
Acum mi-e mai bine.
E cald, nu mai simt umezeala, n-o sa racesc.
