Parfumuri de legenda

„Notele de varf ale lui Numero 5 sunt cele de ylang-ylang si de neroli; notele de mijloc sunt cele de trandafir si de iasomie; iar notele de baza sunt cele de santal de Mysore si cele de vetiver Bourbon. Asadar, pentru prima data, Ernest Beaux utilizeaza un numar important de aldehide, care imprima aromelor o mare capacitate de difuziune. De fapt, secretul lui Numero 5 rezida tocmai in maniera in care parfumierul a folosit aldehidele. Care au ajuns sa faca parte integranta din parfumurile moderne. Pentru Jacques Polge, „nasul” Chanel pana in 2015, adaugarea de aldehide este echivalenta cu „a adauga cateva picaturi de suc de lamaie proaspat pe capsuni, ca sa le potentezi gustul”. 

Chanel, pentru care continutul e mult mai important decat continatorul, foloseste drept sursa de inspiratie pentru recipient flaconul de voiaj dintr-o trusa de toaleta barbateasca. Asa se naste sticluta patrata, cu eticheta alba, pe care sunt inscrise litere negre — simbolul simplitatii si al sobrietatii. Ca sa-si lanseze parfumul, Coco incepe prin a le oferi sticlute prietenelor, facandu-le sa creada ca e vorba despre un efluviu pe care l-a descoperit din intamplare si pe care nu are nici cea mai mica intentie sa-l comercializeze. In boutique-ul de la numarul 31, de pe Rue Cambon, vanzatoarele le parfumeaza pe cliente, care, seduse, doresc sa cumpere produsul. Cu un suras in coltul gurii, Coco le raspunde: „Dar eu nu vand parfum!”

Ii cere insa lui Beaux sa mareasca productia si incepe sa comercializeze parfumul, dar numai in randul clientelor din magazinele ei din Paris, din Deauville si din Biarritz. In acest timp insa, Beaux are probleme. Flacoanele nu se inchid cum trebuie si curg. De asemenea, se sparg. E necesar sa se treaca la realizarea de sticlute prin metode mai putin artizanale. Astfel, in 1924, creatoarea de moda fondeaza Societatea de Parfumuri Chanel, impreuna cu proprietarii parfumurilor Bourjois, fratii Pierre si Paul Wertheimer. Ernest Beaux e numit director tehnic.

Chanel este intaia adepta a lui Numero 5. Toata viata nu va folosi decat propriile parfumuri, „ca sa le testez”, dar acesta ramane preferatul ei. „Taioarele ii erau impregnate cu el si-si imbiba inclusiv lenjeria cu parfum, inainte sa se imbrace. Il folosea si ca parfum de interior, vaporizandu-l pe perdele si pe lemnele din semineu. Aud si azi zgomotul infricosator care rasuna atunci cand (Coco) arunca o cantitate mare de parfum pe cate o lopata incinsa pana la rosu in foc. Cand intrai in apartamentul ei, parfumul te invaluia ca o obsesie”, povesteste Gabrielle Palasse-Labrunie, fiica lui Andre, unica descendenta a lui Coco, in cartea Chanel Intime.

Succesul lui Numero 5 o imbogateste pe creatoarea de moda, care isi permite acum sa se instaleze intr-un palat aflat la numarul 29, pe Rue du Faubourg Saint-Honore. Chanel a intors definitiv pagina, dupa pierderea lui Boy si a celor doua surori. In spatiul acesta somptuos ii primeste pe toti artistii cu care ii face cunostinta Misia Sert. Da multe petreceri, dintre care una deosebit de reusita, in onoarea lui Serge Diaghilev, a carui trupa, Les Ballets Russes, o finanteaza, pentru ca acesta sa-si poata monta opera „Le Sacre du Printemps” (Ritualul primaverii”). Coco ii cere doar o discretie absoluta, pentru ca doreste sa-si pastreze anonimatul in materie de actiuni de mecenat.”