Captivul

Lunga destainuire a tanarului Zigu Jedrijevschi, torturat de afectiunea nefireasca, aproape incestuoasa, pentru sora sa geamana, Zedra, acum grav bolnava psihic, depaseste stadiul unei simple clarificari launtrice. Student, mai intai, la Medicina, la fel ca sora sa, dupa declansarea bolii acesteia, Zigu se muta la Arte plastice. Angajat, in paralel, si ca scenograf-costumier in teatrul condus de propriul tata, el ajunge martorul unui experiment existential dramatic si riscant. Sperand sa-si vindece fiica, tatal celor doi, renumitul regizor Peter Jedrijevschi, initiaza un proiect teatral inedit, in care o implica si pe ea, alaturi de alti cativa tineri. Urmand tehnica psihodramei – de mult utilizata ca metoda curativa in psihoterapie –, Jedrijevschi se hazardeaza sa forteze transformarea grupului de amatori in actori propriu-zisi, capabili sa joace pe scena unui teatru adevarat, cu o sala deschisa publicului larg. Noua postura le produce insa „actorilor” o asemenea excitatie emotionala si mintala, incat acestia ajung sa ia arta drept realitate. Protagonistii evolueaza mocnit, in cerc inchis, ca niste animale ghidate perfect in arena. Totusi, ei scapa uneori de sub bagheta imblinzitorilor, descarcerand forte primare, distructive, facand din roman un veritabil thriller, cu intorsaturi pe cat de neasteptate, pe atat de captivante.