Gilceava dracului cu lumea

Nucleul acestui mic volum este mai vechiul meu eseu intitulat chiar „Gilceava dracului cu lumea”, aparut pentru prima oara integral in volumul „Spiritul dreptei. Intre traditie si actualitate” (Editura Anastasia, Bucuresti, 1997, pp. 44-65), apoi si in diferite alte contexte, ca de pilda in revista lunara „Lumea credintei” (din decembrie 2003 pina in septembrie 2004), cu mici revizuiri si adaosuri succesive. In vederea primei editari intr-un volum separat (Nemira, 2005), eseul a fost restructurat si substantial adaugit, atit in corpul textului, cit mai ales in notele de subsol. Noua editie (2017) aduce alte citeva revizuiri si adaosuri (inclusiv un subcapitol nou – „Intermezzo: Luciferismul in tara lui Caragiale” – si trei texte suplimentare in „Addenda”: „Luciferismul de larg consum”, „Cazul Tanacu” si „Remember: tragedia de la «Colectiv»”).
Am cautat sa ofer cititorului interesat o informatie bogata si corecta, cu comentarii minimale si intr-un stil mai degraba colocvial, mai cu seama ca mi-am ales ca principala calauza chiar limba romana, cu savorile ei miezoase, din pacate astazi folosita tot mai elementar si inteleasa tot mai superficial. Nu mi-am propus sa spun lucruri noi, ci mai degraba sa amintesc lucruri uitate, supunindu-le provocator constiintei publice curente (care de multe ori pierde esentialul si ignora ca l-a pierdut), dar si constiintelor mai sofisticate, pe care insa „contextul” le va fi impiedicat sa se apropie ceva mai atent de o asemenea problematica.
Desigur, n-am acoperit decit o parte – pe care am socotit-o insa cea mai insemnata – din vasta „harta” a Raului. N-am luat in discutie, de pilda, decit principalele denumiri si ipostaze ale diavolului, ocolind, intre altele, entitatile malefice secundare, de origine precrestina (si adeseori neincrestinate), ce populeaza natura in mitologia folclorica, sau se afla in legatura cu lumea mortilor (pentru acestea, a se vedea, de pilda, buna sinteza a etnologului Romulus Vulcanescu, in volumul „Mitologie romana”, Editura Academiei, Bucuresti, 1985, Partea III, mai ales cap. „Daimonologia”, sau contributiile unor folcloristi mai vechi, ca Simion Fl. Marian sau Tudor Pamfile, in mare parte reeditate dupa 1989).
Materia m-a obligat la o interdisciplinaritate principiala, cu mult recurs la lingvistica, folcloristica si istoria literaturii, dar firul calauzitor a ramas pina la capat cel teologic, cu accent discret pe latura morala si pedagogica.
Daca tinem seama de arhaismul semantic „a pedepsi” = „a invata”, am vrut „sa ne pedepsim” putin intru dracul, ca sa nu ne lasam prea lesne „pedepsiti” de el… – Razvan Codrescu