Sentient

    Dacian Jurj (22 decembrie 1991, Ocna-Mures) este absolvent al Facultatii de Inginerie Electrica din cadrul Universitatii Tehnice Cluj-Napoca, in prezent urmand studii masterale tot in Inginerie Electrica. Este membru fondator al asociatiei Liga Studentilor Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca si cofondator al festivalului „International Jazz Day Romania”. Pasiunea lui pentru psihologie si ezoterism transforma tranzitia adolescentina in principala sa sursa de inspiratie pentru romanul „Sentient”, cu care acesta debuteaza in anul 2017.
    „Norii se derulau cu rapiditate deasupra mea. Simteam ca pot sa ii ating, sa ii urmaresc. Imi doream sa vad o forma, cautam din priviri combinatia potrivita. Dar totul se misca mult prea repede. Un usor sentiment de frustrare m-a cuprins, in mare parte pentru ca nu intelegeam ce se intampla acolo.
    Nu stiu cum va fi ziua de maine. Nu stiu daca voi apuca ziua de maine ca sa vad cum va fi. Tot viitorul e ascuns. Ceea ce pot eu acum sa vad clar e prezentul, trecutul e frant in amintiri. Cert e doar prezentul, iar ceea ce stiu sigur e ca te am mereu in gand. Asadar, iti dedic sincer si in totalitate momentul de fata, clipa aceasta, secunda, minutul, ora, ziua, saptamana. Tot ceea ce stiu, simt si gandesc acum e mai adevarat decat in orice alt moment.” – Dacian Jurj
    Fragment din volumul „Sentient” de Dacian Jurj:
    ”- Daca o sa incep, la un moment dat, sa ma gandesc cum ar fi sa experimentez si cu o alta femeie? Doar ca sa vad cum e? l-a intrebat Antoine pe cel mai bun prieten al sau intr-o seara in care iesisera doar ei doi, lasandu-le pe fete sa isi petreaca si ele seara impreuna.
    – O iubesti pe Claire, nu?
    – Cu toata fiinta mea! a raspuns Antoine, fara sa stea pe ganduri.
    – Atunci, daca se intampla cumva ceea ce spui, vei fi cuprins de vina, de remuscari. Nu ai mai putea sa traiesti cu tine insuti.
    – Nu-mi spune ca ai facut asta!
    Pe chipul lui Antoine se citea perfect surpriza.
    – Nu doar o data, a raspuns prietenul lui, coborand vocea. Au fost mai multe ocazii si nu am vrut sa le ratez.
    – Mi-am schimbat in totalitate gandirea despre tine, a spus Antoine cu o voce joasa si lasandu-se sa cada pe spatarul scaunului, privind undeva intr-un punct fix.
    – Haide ca nu este chiar asa de nociv ceea ce am facut! Noi suntem impreuna de opt ani de zile si a fost si ea prima mea femeie.
    – Eu nu vreau sa ajung asa! a replicat taios Antoine.
    – Nimeni nu vrea, Antoine, nimeni. Dar lucrurile se intampla, sexul va deveni tot mai rar, monotonia va aparea si ispitele vor fi tot mai mari.
    Prietenul lui parea sa spuna adevarul.
    – Aceasta este lumea in care traim, iar noi trebuie sa ne adaptam! a continuat el, luand o pozitie tipica unui orator.
    – Nu cred ca as putea vreodata sa o insel pe Claire! a spus Antoine mai mult pentru el.
    – La fel spuneam si eu cu cativa ani in urma… Prietenul lui a cazut ganditor in visare. Dar uita-te in jurul tau. Uita-te la femeile care sunt acum in barul acesta. Ce parere ai de tipa aceea cu coafura impecabila si cu rochia scurta si semitransparenta?
    – E interesanta…
    – E o femeie care stie ce vrea si stie ca poate sa obtina de la un barbat aproape orice… Daca ar veni acum la tine si ti-ar propune o aventura ce ai face? Ai refuza-o?
    Antoine a ales sa nu raspunda, dand din umeri si continuand sa priveasca picioarele lungi, tocurile inalte si fundul apetisant al acelei femei.”