Un sir infinit de testoase

De la autorul cartii-fenomen “Sub aceeasi stea” #1 bestseller New York Times, USA Today si Wall Street Journal
Aza, o adolescenta de saisprezece ani, n-a avut niciodata de gand sa incerce sa dezlege misterul miliardarului disparut Russell Pickett, dar la mijloc e o recompensa de o suta de mii de dolari.
Iar Cea Mai Buna si Mai Neinfricata Prietena a ei, Daisy, abia asteapta sa investigheze acest caz. Asa ca traverseaza impreuna prapastia sociala care le separa de fiul lui Russell Pickett, Davis.
Aza incearca. Incearca din rasputeri sa fie o prietena buna, o fiica buna, o eleva buna si poate chiar si un detectiv bun, toate astea in timp ce e captiva in hatisul propriilor ganduri, care par s-o ia razna tot mai tare, intr-un iures ametitor.
Plecand de la propria viata, John Green ne impartaseste cu o claritate de diamant povestea Azei, in acest stralucit roman despre iubire, rezistenta si puterea prieteniei de-o viata.
Un sir infinit de testoase a debutat direct pe locul intai pe lista de bestselleruri New York Times.
“Noua carte a lui John Green nu este o poveste de iubire ciudata si trista. E un strigat existential al adolescentei.” – VOX
“La cinci ani dupa Sub aceeasi stea, John Green revine cu un nou roman cu care vor rezona toti adolescentii si va alina mintile anxioase de pretutindeni. Un sir infinit de testoase il confirma pe John Green ca fiind un observator extraordinar al varstei adolescentei.” – The Guardian
“Tandru, inteligent si plin de speranta.” – The Wall Street Journal
Fragment din roman:
„Dupa ce am ajuns acasa, m-am uitat la televizor cu mama, dar nu ma puteam gandi decat la Davis, cum s-a uitat la degetul meu, tinandu-mi mana lui.
Am niste ganduri pe care dr. Karen Singh le numeste „intruzive”, dar cand a pronuntat prima data cuvantul, mi s-a parut ca spune „invazive”, termen care-mi place mai mult, deoarece, ca invaziile de daunatori, aceste ganduri par sa ajunga in biosfera mea dintr-un tinut foarte indepartat, dupa care scapa de sub control.
Cica toata lumea le are – te uiti in jos de pe un pod, sa zicem, si din senin iti trece prin cap ca ai putea sa sari. Dupa care, daca faci parte din majoritate, iti spui: Ma rog, un gand ciudat, si-apoi iti vezi de viata. Dar pentru unii, gandul invaziv poate sa preia oarecum controlul, sufocand toate celelalte ganduri pana ce devine singurul pe care-l mai pot avea, gandul care fie le ocupa mintea permanent, fie e cel pe care incearca permanent sa-l alunge.
Te uiti la televizor cu mama ta – la un serial despre calatori in timp care rezolva cazuri de crima – si-ti amintesti cum te tinea de mana un baiat si se uita la degetul tau, si atunci iti vine in minte un gand: Ar trebui sa-ti desfaci plasturele ca sa vezi daca nu ai facut o infectie.
De fapt, nu vrei sa faci asta; e doar un gand invaziv. Toata lumea are astfel de ganduri. Dar tu nu-l poti reduce la tacere pe al tau. Fiindca ai facut un numar rezonabil de sedinte de terapie comportamentala cognitiva, iti spui: Eu nu sunt gandurile mele, desi in adancul inimii nu prea esti sigura ce spune asta despre tine. Apoi iti spui sa dai click pe x-ul micut din coltul din dreapta al gandului ca sa-l faci sa dispara. Si poate ca pentru o clipa si dispare; esti inapoi in casa ta, pe canapea, langa mama, iar apoi creierul spune: Pai, ia stai asa. Daca ti-e infectat degetul? Ce te costa sa verifici? Cantina in care ai redeschis rana nu era tocmai cel mai steril loc. Si dupa aia ai intrat in rau. ”