Despre cultura de ieri si romanii de azi. Convorbiri cu academicianul Razvan Theodorescu

    ADEVARURI INCOMODE
    „Despre cultura de ieri si romanii de azi” cuprinde o serie de convorbiri cu academicianul Razvan Theodorescu, care au avut loc pe parcursul anului 2015 la Academia Romana, constituind o adevarata biografie a reputatului istoric si om politic, sub forma interviului liber. In acelasi timp, „Despre cultura de ieri si romanii de azi” este, in cuvintele autorului, o marturie despre istoria, cultura si civilizatia romanilor, venita din partea unuia dintre cei mai subtili si rafinati istorici ai ultimei jumatati de veac. Momentele-cheie ale acestei deveniri publice a academicianului Razvan Theodorescu sunt relatate cu un farmec aparte, prin portretizari de neuitat ale unor oameni politici importanti ai tranzitiei noastre nesfarsite sau prin crochiuri ale unor auguste personaje care au vizitat Romania in ultimul sfert de veac.
    Fragment din volumul „Despre cultura de ieri si romanii de azi. Convorbiri cu academicianul Razvan Theodorescu” de Narcis Dorin Ion:
    “Revenind la opera dumneavoastra, cum a fost ea perceputa de catre colegii de breasla?
    O sa fiu foarte arogant in chestia asta. M-a interesat ce a spus Florin Constantiniu, care pentru mine, in materie de istorie, era Curtea de Casatie. M-a interesat faptul ca m-a citat in Filocalie parintele Dumitru Staniloaiei si ca m-a citat Mircea Eliade in Istoria religiilor. Si cu asta s-a terminat. Au mai fost istorici si in generatia tanara care au apreciat tezele mele.
    Ma gandeam si la marii dumneavoastra profesori, Berza, Nestor, Condurachi. Cum au perceput ei opera pe care ati creat-o?
    Draga, Condurachi a declarat intotdeauna ca eu l-am depasit, ca elev. A spus-o in direct la televizor. Am ramas inmarmurit. A fost intrebat ce elevi a crescut si eventual l-au ajuns si a raspuns: „Unul m-a si depasit, Razvan Theodorescu”. S-a si mandrit cu mine. Teza coridoarelor mele, lansata in 1974 si reluata in 1982, a fost apreciata mult de catre arheologi, istorici, etnografi.
    Florin Constantiniu a scris o recenzie despre lucrarile dumneavoastre?
    Nu, dar o spunea pe unde avea ocazia, fara ca noi sa fim foarte buni prieteni, dar ne admiram reciproc. Ne-a legat foarte mult si faptul ca in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 ne-am intalnit si ne-am spus amandoi ce o sa facem. Pe de alta parte, era foarte critic la adresa mea pentru ca nu sunt mai transant, mai „comunist”, pentru ca el era un om foarte de stanga. El era un om pentru care comunismul era ceva important. El, baiat de general din vechea armata si fin cunoscator al vietii Sfintilor Parinti. Asta era Florin, cu mintea lui stralucita.
    Cum ii vedeti azi pe Emil Condurachi si pe Ion Frunzetti.
    Cei doi oameni de mare inteligenta pe care i-am cunoscut si care, culmea, fusesera si prieteni. Eram in Aula Academiei cu George Oprescu si el m-a intrebat: „Razvane, toata lumea imi spune ca ii admiri pe Condurachi si Frunzetti?” I-am spus: „Da”. „Astia? Au fost insurati de cateva ori. Cum poti tu sa-i admiri?” „Sunt niste oameni adevarati.” „Ce?” „Sunt niste hedonisti”, i-am spus. „Ce? Hedonisti? Esti un prost.” Si asa m-a concediat. Erau oameni care traisera plenar.”