Lansata in 2015 la initiativa editurii britanice Hogarth si preluata deja in 28 de tari, aceasta serie propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de catre scriitori de faima internationala, care le reimagineaza pentru secolul XXI.
„Romanul anului 2016” in World Magazine
Kate Battista se simte captiva in propria existenta. Cum a ajuns sa se ocupe numai ea de treburile casei, de excentricul ei tata-mare cercetator-si de rebela sora mai mica, Bunny? Mai mult, are intotdeauna probleme la gradinita la care lucreaza si unde, desi copiii o adora, adultii nu-i inteleg defel alegerile de viata si comportamentul direct si neconventional. Cand doctorul Battista pune la cale un plan care sa impiedice repatrierea asistentului sau, Piotr, Kate se gaseste intr-o situatie aparent fara iesire.
Shakespeare ar fi incantat, fara indoiala, de acest roman. Astfel de carti, atat de precise si actuale, sunt ca fotografiile sau ceasurile digitale, care ne spun in acelasi timp cine suntem si de unde venim. Scorpia e un roman plin de viata, dar si de profunzime. – New York Times Book Review
Traducere si note de George Volceanov.
Fragment din roman:
„Intorcandu-se acasa pe jos, revazu cu ochii minti conversatia ei cu Adam. Facuse „Ihiih!” nu doar o data, ci de doua ori, pe un ton artificial, de pustoaica, pe care il detesta, iar glasul ii rasunase mai pitigaiat ca de obicei, cu propozitiile incheiate cu o intonatie crescatoare. Ce proasta, proasta, proasta. „Nu e dragut din partea ta sa-mi spui chestia asta?” il intrebase ea. Artarul japonez pitic al doamnei Gordon ii zgarie fata cand trecu pe langa el, iar ea ii trase una cu rautate. Pe cand se apropia de casa familiei Mintz, vazu cum se deschide usa din fata si grabi pasul, sa nu fie nevoita sa stea de vorba cu nimeni.
Bunny nu sosise inca acasa. Kate isi agata sacosa de banca din hol si se duse la bucatarie, sa manance ceva. Stomacul ei incepea sa observe ca sarise peste masa de pranz. Isi taie o bucata zdravana de branza cheddar si incepu sa se plimbe prin bucatarie in timp ce rontaia, facandu-si socoteala ce-ar trebui sa cumpere maine de la alimentara. Daca saptamana viitoare ar gati piureul de carne fara carne (isi pusese asta in gand ca sa-i faca pe plac lui Bunny, uite-asa), ar trebui sa puna un alt ingredient in cantitati mai mari – poate ca mai multa linte sau, eventual, mazare galbena. Reteta tatalui ei era calculata asa incat sa le ajunga mancarea pana vineri seara. Saptamana aceasta constituise, insa, o exceptie: de cand Bunny devenise vegetariana, nu-si mai manca portia alocata si nici macar prezenta suplimentara a lui Piotr, de martea, cu pofta lui de mancare ca de lup, nu le fusese de mare ajutor. Vor mai avea cate o portie suplimentara si maine, iar taica-sau o sa fie nefericit.
Taie, fara nici o tragere de inima, vita de gatit de pe lista de cumparaturi. Lista era scrisa la calculator – opera lui taica-sau, cumparaturile obisnuite insirate unele sub altele in ordinea in care se ajungea la ele pe intervalele dintre rafturile de la supermarket – si tot ce trebuia sa faca in fiecare saptamana era sa taie articolele de care n-aveau nevoie. Astazi taie de pe lista betisoarele de salam care constituiau, de regula, gustarea lui Bunny; lasa carnatul de vita si adauga sampon, articol pe care taica-sau nu-l inclusese pe lista-prototip, deoarece, dupa parerea lui, un sapun obisnuit rezolva acelasi lucru doar la o catime din pretul samponului.”
„Romanul anului 2016” in World Magazine
Kate Battista se simte captiva in propria existenta. Cum a ajuns sa se ocupe numai ea de treburile casei, de excentricul ei tata-mare cercetator-si de rebela sora mai mica, Bunny? Mai mult, are intotdeauna probleme la gradinita la care lucreaza si unde, desi copiii o adora, adultii nu-i inteleg defel alegerile de viata si comportamentul direct si neconventional. Cand doctorul Battista pune la cale un plan care sa impiedice repatrierea asistentului sau, Piotr, Kate se gaseste intr-o situatie aparent fara iesire.
Shakespeare ar fi incantat, fara indoiala, de acest roman. Astfel de carti, atat de precise si actuale, sunt ca fotografiile sau ceasurile digitale, care ne spun in acelasi timp cine suntem si de unde venim. Scorpia e un roman plin de viata, dar si de profunzime. – New York Times Book Review
Traducere si note de George Volceanov.
Fragment din roman:
„Intorcandu-se acasa pe jos, revazu cu ochii minti conversatia ei cu Adam. Facuse „Ihiih!” nu doar o data, ci de doua ori, pe un ton artificial, de pustoaica, pe care il detesta, iar glasul ii rasunase mai pitigaiat ca de obicei, cu propozitiile incheiate cu o intonatie crescatoare. Ce proasta, proasta, proasta. „Nu e dragut din partea ta sa-mi spui chestia asta?” il intrebase ea. Artarul japonez pitic al doamnei Gordon ii zgarie fata cand trecu pe langa el, iar ea ii trase una cu rautate. Pe cand se apropia de casa familiei Mintz, vazu cum se deschide usa din fata si grabi pasul, sa nu fie nevoita sa stea de vorba cu nimeni.
Bunny nu sosise inca acasa. Kate isi agata sacosa de banca din hol si se duse la bucatarie, sa manance ceva. Stomacul ei incepea sa observe ca sarise peste masa de pranz. Isi taie o bucata zdravana de branza cheddar si incepu sa se plimbe prin bucatarie in timp ce rontaia, facandu-si socoteala ce-ar trebui sa cumpere maine de la alimentara. Daca saptamana viitoare ar gati piureul de carne fara carne (isi pusese asta in gand ca sa-i faca pe plac lui Bunny, uite-asa), ar trebui sa puna un alt ingredient in cantitati mai mari – poate ca mai multa linte sau, eventual, mazare galbena. Reteta tatalui ei era calculata asa incat sa le ajunga mancarea pana vineri seara. Saptamana aceasta constituise, insa, o exceptie: de cand Bunny devenise vegetariana, nu-si mai manca portia alocata si nici macar prezenta suplimentara a lui Piotr, de martea, cu pofta lui de mancare ca de lup, nu le fusese de mare ajutor. Vor mai avea cate o portie suplimentara si maine, iar taica-sau o sa fie nefericit.
Taie, fara nici o tragere de inima, vita de gatit de pe lista de cumparaturi. Lista era scrisa la calculator – opera lui taica-sau, cumparaturile obisnuite insirate unele sub altele in ordinea in care se ajungea la ele pe intervalele dintre rafturile de la supermarket – si tot ce trebuia sa faca in fiecare saptamana era sa taie articolele de care n-aveau nevoie. Astazi taie de pe lista betisoarele de salam care constituiau, de regula, gustarea lui Bunny; lasa carnatul de vita si adauga sampon, articol pe care taica-sau nu-l inclusese pe lista-prototip, deoarece, dupa parerea lui, un sapun obisnuit rezolva acelasi lucru doar la o catime din pretul samponului.”
Codul cartii: HUM978-606-779-207-2
