Versetele satanice – Salman Rushdie, editia 2017
Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie Premiul Whitbread, o nominalizare la Premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului.
Polemicile legate de posibilele conotatii blasfematorii ale cartii au pus uneori in umbra discutiile legate de meritele literare ale textului si de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezradacinari de tot felul, despre mosteniri care trebuie sau nu acceptate, despre masti, straturi de identitati si istorii. Este in egala masura o carte a regasirilor si una a afirmatiilor, o poveste fascinanta, plina de personaje fabuloase dintr-o lume aflata la granita dintre iluzie si realitate.
In sinea mea a existat intotdeauna o lupta corp la corp intre «acolo» si «aici», intre ispita radacinilor si cea a drumului. In aceasta infruntare dintre cei dinauntru si cei din afara, m-am obisnuit sa ma simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinte, fire si circumstante, pur si simplu nu apartin. Aceasta neapartenenta la care ma gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului este acum patria mea artistica. – Salman Rushdie
Interzis in India inca inainte de publicare, genialul roman al lui Salman Rushdie insceneaza o lupta a Binelui cu Raul intr-un decor plin de fantezie si savoare. Sirul de povesti alegorice din care este compus cheama la o revizuire radicala a tuturor prejudecatilor legate de natura divina si umana, iar limbajul in care sint redate acestea este la fel de bogat si de dens ca o tapiserie medievala. – Publishers Weekly
Un suvoi narativ de o inventivitate inepuizabila, cind comic, cind furios, infatisind viata omeneasca in toate contradictiile ei. Un roman incendiar, atit prin indrazneala verbala, cit si prin autenticitatea psihologica. – Newsday
Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Gulliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman. – The New York Times Book Review
Traducere din limba engleza si note de Dana Craciu
Fragment din cartea „Versetele satanice” de Salman Rushdie:
„Reincarnarea a fost intotdeauna unul din subiectele preferate ale lui Gibreel – care era de cincisprezece ani cea mai mare vedeta din istoria cinematografului indian -, chiar dinainte de momentul cand a invins miraculos” Virusul Fantoma, cel despre care toata lumea a crezut ca ii va pune capat carierei. Cineva ar fi trebuit sa-si dea seama – desi nimeni n-a facut-o – ca in clipa in care avea sa-si revina, va reusi, casazicemasa, acolo unde microbii dadusera gres si va parasi viata pentru totdeauna cu o saptamina inainte de a face patruzeci de ani, disparind – puf!, ca intr-o scamatorie – din senin.
Controversatul roman Versetele satanice i-a adus lui Rushdie Premiul Whitbread, o nominalizare la Premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului.
Polemicile legate de posibilele conotatii blasfematorii ale cartii au pus uneori in umbra discutiile legate de meritele literare ale textului si de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezradacinari de tot felul, despre mosteniri care trebuie sau nu acceptate, despre masti, straturi de identitati si istorii. Este in egala masura o carte a regasirilor si una a afirmatiilor, o poveste fascinanta, plina de personaje fabuloase dintr-o lume aflata la granita dintre iluzie si realitate.
In sinea mea a existat intotdeauna o lupta corp la corp intre «acolo» si «aici», intre ispita radacinilor si cea a drumului. In aceasta infruntare dintre cei dinauntru si cei din afara, m-am obisnuit sa ma simt concomitent in ambele tabere. Acum am ajuns de partea acelora care, prin preferinte, fire si circumstante, pur si simplu nu apartin. Aceasta neapartenenta la care ma gindesc ca la o dezorientare, o pierdere a Orientului este acum patria mea artistica. – Salman Rushdie
Interzis in India inca inainte de publicare, genialul roman al lui Salman Rushdie insceneaza o lupta a Binelui cu Raul intr-un decor plin de fantezie si savoare. Sirul de povesti alegorice din care este compus cheama la o revizuire radicala a tuturor prejudecatilor legate de natura divina si umana, iar limbajul in care sint redate acestea este la fel de bogat si de dens ca o tapiserie medievala. – Publishers Weekly
Un suvoi narativ de o inventivitate inepuizabila, cind comic, cind furios, infatisind viata omeneasca in toate contradictiile ei. Un roman incendiar, atit prin indrazneala verbala, cit si prin autenticitatea psihologica. – Newsday
Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Gulliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman. – The New York Times Book Review
Traducere din limba engleza si note de Dana Craciu
Fragment din cartea „Versetele satanice” de Salman Rushdie:
„Reincarnarea a fost intotdeauna unul din subiectele preferate ale lui Gibreel – care era de cincisprezece ani cea mai mare vedeta din istoria cinematografului indian -, chiar dinainte de momentul cand a invins miraculos” Virusul Fantoma, cel despre care toata lumea a crezut ca ii va pune capat carierei. Cineva ar fi trebuit sa-si dea seama – desi nimeni n-a facut-o – ca in clipa in care avea sa-si revina, va reusi, casazicemasa, acolo unde microbii dadusera gres si va parasi viata pentru totdeauna cu o saptamina inainte de a face patruzeci de ani, disparind – puf!, ca intr-o scamatorie – din senin.
Primii care i-au observat disparitia au fost cei patru membri ai echipei pe care o avea la studioul de echipa responsabila de scaunul cu rotile. Cu mult inainte de a se imbolnavi, isi facuse obiceiul de a se lasa transportat de pe un platou pe altul pe marea intindere a studiourilor D.W. Rama de aceasta mina de atleti rapizi si de incredere, pentru ca un om care face pina la unsprezece filme simultan” trebuie sa-si conserve energia. Ghidati de un cod complex de linii, cercuri si puncte, pe care Gibreel si-l amintea de pe vremea copilariei sale, petrecuta printre legendarii transportatori de prinzuri din Bombay (o sa revenim la ei mai tirziu), carausii il purtau de la un rol la altul, livrindu-l cu aceeasi punctualitate si precizie cu care tatal sau livrase cindva mincarurile. Dupa fiecare filmare Gibreel se intorcea pe scaun si era dus in mare viteza spre urmatorul platou, pentru a fi iarasi costumat si machiat, si i se dadeau replicile pe care le avea de spus.
– A face cariera cinematografica in Bombay, le-a spus el celor din loiala sa echipa, e mai degraba un fel de cursa de scaune pe rotile, cu cate o oprire sau doua pe parcurs.”
Codul cartii: POL978-973-46-6679-9
