Nunta de taina a sufletului

 Fragment din volum:
„Intrucit, indraznind intru harul Dumnezeiesc, am cutezat a ne apuca de tilcuirea acestei carti, haide mai intii de toate ca, cercetind inscrisul din capul acestei carti, sa il facem limpede.
Cintarea cintarilor, pre care a cintat-o Solomon. Sa vedem: de ce nu a numit-o inteleptul Solomon cintatr, ci Cintarea cintarilor? Faptul ca nimic din cele lucrate de Duhul Cel Dumnezeiesc nu e grait la nimereala si in desert este vadit pentru toti cei ce cugeta sanatos si cu credinta buna: de la el pornind, sa facem cercetarea. Ei bine, multe cintari, multi psalmi si multe laude aflam la fericitul David si la prorocii de dinaintea lui si de dupa dinsul: si marele Moisi a cintat cintare de biruinta atunci cind marea, despartindu-se, Israilitenilor cale s-a facut, iar Egiptenilor mormint; a cintat a doua cintare, de multumire, la fintina; pe a treia, in care a povestit darurile Dumnezeiesti si a certat cugetul nemultumitor al norodului. Si fericitul David a cintat cintari de biruinta si cintari de teascuri (v. Ps. 8; 80; 83), cintari de dimineata si cintari de seara – iar inteleptul Solomon nici cintare de biruinta, nici cintare de dimineata, ci cintare de nunta scrie: deoarece cintarile de biruinta arata doborirea vrajmasilor si slobozirea celor robiti, cum ar fi: „… Stricind razboaie pina la marginile pamintului. Arcul va sfarima si pavezele le va arde cu foc. Indeletniciti-va si cunoasteti ca Eu sint Dumnezeu; inalta-Ma-voi intru neamuri, inalta-Ma-voi pre pamint” (Ps. 45, 8-10), fiindca arata ca Dumnezeu, zdrobind toate armele celor potrivnici si slobozind pe cei aflati cindva in robia lor, i-a adus sub a Sa stapinire si S-a imparatit cu voia tuturor – de aceea zice: inalta-Ma-voi intru neamuri, inalta-Ma-voi pre pamint. La fel si: „Toate neamurile, plesniti cu miinile, strigati lui Dumnezeu cu glas de bucurie, ca Domnul este prea-inalt, infricosat, imparat mare preste tot pamintul” (Ps. 46, 1), si iarasi: „Incinge sabia Ta preste coapsa Ta, Puternice. Cu podoaba Ta si cu frumusetea Ta incordeaza, si bine sporeste, si imparateste” (Ps. 44, 4-5), si inca: „Ridicati, capetenii, portile voastre, si va ridicati portile cele vesnice, si va intra Imparatul slavei, Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi” (Ps. 23, 7-8). Ei bine, in cintarile acestea prorocii povestesc biruinta imparatului si-L lauda pentru slobozirea celor robiti; iar Cintarea cintarilor zugraveste nunta Lui si dragostea pentru Mire. Mireasa ii numeste pe cei despre care in cintarile celelalte se arata cum au fost sloboziti din robie, si au primit slobozenia, si au fost facuti casnici ai Imparatului, si nefurata au pomenirea facerilor de bine, si arata multa dragoste catre Dinsul, si ii urmeaza neincetat; apoi, intrebind puterile de Sus: „Cine este Acesta, Imparatul slavei?”, doresc sa fie impreuna cu Dinsul si nici pentru o farima din zi nu sufera a fi despartiti de Mintuitorul lor. De asta se numeste Cintarea cintarilor cartea de fata, aratind cuvintul ca celelalte cintari pentru aceasta s-au facut si la aceasta duc […]”