Cartea este o descriere in culori vii si cu ?ne reflectii ?lozo?ce a calatoriei lui Tiziano Terzani din New York in India, Thailanda, Hong Kong, Filipine, Himalaya. Tot acest drum, autorul l-a parcurs in cautarea leacului pentru boala care a venit pe neasteptate. Terzani descrie nu doar disperata cautare a unui tratament pentru a pacali moarteaincepand de la chimio-si radioterapie pana la ayurveda si homeopatie, ci si viata celor din jur, a oamenilor diferiti din tari si culturi diferite, cu obiceiurile si traditiile lor.
Inca o tura de carusel nu este un istoric al bolii sau un ramas bun de la viata, ci, dimpotriva, este o carte-spovedanie a omului care nu s-a supus, ci a acceptat si a invatat sa traiasca in armonie cu viteza propriei vieti si a Universului. Este o poveste despre calatoria omului in cautare de sine si eliberare de frica de moarte. Notitele, pline de umor ale autorului, bazate pe intelegerea profunda a culturii occidentale si acceptarea deplina a culturii orientale, fac aceasta carte sa ?e interesanta celui mai larg public.
In noaptea aceea la spital… mi-a trecut prin minte o imagine cu mine, care de-atunci ma insoteste. Mi s-a parut ca toata viata mea fusese ca in calusei: inca de la inceput mi se intamplase sa ma urc pe calul alb si pe el ma invartisem si ma leganasem dupa bunul plac fara ca vreodata cineva sa fi venit sa ma intrebe daca am bilet.
Bine. Acum trecea controlorul, plateam ce datoram si, daca-mi mergea bine, poate reuseam chiar sa fac… inca o tura in calusei.
Fragment din cartea „Inca o tura de carusel” de Tiziano Terzani
„Tipul din oglinda
Inca o tura de carusel nu este un istoric al bolii sau un ramas bun de la viata, ci, dimpotriva, este o carte-spovedanie a omului care nu s-a supus, ci a acceptat si a invatat sa traiasca in armonie cu viteza propriei vieti si a Universului. Este o poveste despre calatoria omului in cautare de sine si eliberare de frica de moarte. Notitele, pline de umor ale autorului, bazate pe intelegerea profunda a culturii occidentale si acceptarea deplina a culturii orientale, fac aceasta carte sa ?e interesanta celui mai larg public.
In noaptea aceea la spital… mi-a trecut prin minte o imagine cu mine, care de-atunci ma insoteste. Mi s-a parut ca toata viata mea fusese ca in calusei: inca de la inceput mi se intamplase sa ma urc pe calul alb si pe el ma invartisem si ma leganasem dupa bunul plac fara ca vreodata cineva sa fi venit sa ma intrebe daca am bilet.
Bine. Acum trecea controlorul, plateam ce datoram si, daca-mi mergea bine, poate reuseam chiar sa fac… inca o tura in calusei.
Fragment din cartea „Inca o tura de carusel” de Tiziano Terzani
„Tipul din oglinda
Situatia era cea dintr-un acvariu. Iar eu eram pestele. Cu ochii holbati, respirand cu gura deschisa, in tacere, aparat de toate intemperiile, ticsit de antibiotice, vaccinat pana si contra unei posibile raceli despre care medicii spuneau ca in cazul meu ar fi putut fi periculoasa, stateam singur in bazinul meu sa observ, uneori nemiscat ore intregi, lumea care se agita chiar, dincolo de peretele meu de sticla: New York.
Apartamentul era la etajul cinci: destul de jos ca sa am inca posibilitatea sa vad strada, cu scena sa de teatru neintrerupt al vietii, si destul de sus ca sa vad, in cadrul marii ferestre care dadea spre nord, intinderea de copaci din Central Park, avand in spate silueta zgarie-norilor.
La fel ca pestelui, lumea aceea stranie de dincolo de sticla, cu zgornotele ei care ajungeau la mine obtuze si estompate, mi se parea si mie indepartata si absurda. Ma simteam cu capul golit; eram incapabil sa gandesc cu precizie; aveam oasele amortite, bratele fara vlaga, si acea topaiala de afara a acelora multi care se intalneau, se ciocneau, se salutau si alergau mi se parea atat de distonanta fata de ritmul meu incat uneori izbucneam in ras, ca si cum as fi fost spectatorul unui film vechi cu Charlie Chaplin.
Nici macar cadenta naturala a soarelui care rasarea si apunea cu incurajatoare punctualitate pe cele doua laturi opuse ale acvariului meu nu parea sa coincida cu ritmul corpului meu. Deseori ma apuca somnul in mijlocul zilei si-mi venea sa stau treaz noaptea cand urletul sirenelor politiei, pompierilor si ambulantelor era din ce in ce mai obsesiv, adaugand un val ulterior de teama intunericului.
Luni de zile fereastra aia a fost tovarasa mea: de acolo am vazut trecerea maratonului si zapada asternandu-se alba peste oras; am observat cum se alearga veveritele prin copacii despuiati si cum dispar apoi printre frunzele coroanelor verzi aparute in primavara.”
Codul cartii: SNK978-973-87702-4-9
