Acum imi dau seama ca provizoratul se prelungeste, s-a instalat necedand nimic, nefacand nicio concesie si va mai dura. Cat? Dumnezeu stie! Cu siguranta, pana intr-o zi cand cei multi, sleiti de asteptare isi vor da seama ca au fost inselati, mintiti, pana cand represiunea va deveni insuportabila, incarcerandu-le ambitiile, posibilitatea de miscare, libertatea. Atunci, va veni o noua zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari in cartea noastra sfanta, alaturi de Duminica Mare si aceasta Miercure Regala amputata, in randul zilelor noastre faptuitoare. Va fi un maine, pentru ca „roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
Fragment din cartea „Miercurea Regala” de Doru Munteanu
„Eu am mare incredere in cei ca noi, incepu el. Copiii care traiesc fara nimeni pe lume si nu se pierd in murdaria vietii sunt oameni de caracter, oameni tari, care pot duce la bun sfarsit un lucru greu. Uite, eu am ajuns colonel si asta pentru ca am vrut sa fac ceva in viata, iar el e profesor. E drept, putini dintre noi au reusit, dar poate ceilalti au fost prea slabi, au asteptat mereu sa le dea altii, sa-i impinga de la spate. De cinci luni ma chinui sa prind niste banditi nenorociti care-i terorizeaza pe cei din jur, dar sunt abili, au munitie multa si cunosc muntele. Am incercat sa le introduc in banda de doua ori niste oameni de-ai nostri, dar i-au casapit. Nu erau asa prosti ca sa se demaste, dar cred ca cineva de la mine tradeaza, sau, poate chiar din comandamentul trupelor. Vreau sa mai fac o incercare. Pana la urma tot le venim noi de hac. Nu sunt multi, vreo zece, dar fac mai rau decat o intreaga armata. Sunt condusi de un fost legionar, un nebun, care nu sta mult pe ganduri, omoara, ucide, un criminal. M-am gandit sa-mi aleg singur omul pe care sa-l introduc in banda, fara sa stie altii, pentru ca ma tem pentru viata lui. De mine sunt sigur, de altii nu bag mana in foc. Va fi foarte greu, sunt cruzi si neinduratori. Imi trebuie un om, de-asta am venit, pe care nu-l cunoaste nimeni, care nu are rude, nu are pe nimeni. Stii, cand esti legat de familie, te gandesti la toti la ai tai si riscul de a fi prins e mai mare. Orice biografie ti-ai compune, la un moment dat ai putea incurca povestile. Cu un om ca tine, care nu are nimic de ascuns, e mai simplu, poti povesti ce ai trait, n-au cu ce-ti proba trecutul. Ce zici?”
Fragment din cartea „Miercurea Regala” de Doru Munteanu
„Eu am mare incredere in cei ca noi, incepu el. Copiii care traiesc fara nimeni pe lume si nu se pierd in murdaria vietii sunt oameni de caracter, oameni tari, care pot duce la bun sfarsit un lucru greu. Uite, eu am ajuns colonel si asta pentru ca am vrut sa fac ceva in viata, iar el e profesor. E drept, putini dintre noi au reusit, dar poate ceilalti au fost prea slabi, au asteptat mereu sa le dea altii, sa-i impinga de la spate. De cinci luni ma chinui sa prind niste banditi nenorociti care-i terorizeaza pe cei din jur, dar sunt abili, au munitie multa si cunosc muntele. Am incercat sa le introduc in banda de doua ori niste oameni de-ai nostri, dar i-au casapit. Nu erau asa prosti ca sa se demaste, dar cred ca cineva de la mine tradeaza, sau, poate chiar din comandamentul trupelor. Vreau sa mai fac o incercare. Pana la urma tot le venim noi de hac. Nu sunt multi, vreo zece, dar fac mai rau decat o intreaga armata. Sunt condusi de un fost legionar, un nebun, care nu sta mult pe ganduri, omoara, ucide, un criminal. M-am gandit sa-mi aleg singur omul pe care sa-l introduc in banda, fara sa stie altii, pentru ca ma tem pentru viata lui. De mine sunt sigur, de altii nu bag mana in foc. Va fi foarte greu, sunt cruzi si neinduratori. Imi trebuie un om, de-asta am venit, pe care nu-l cunoaste nimeni, care nu are rude, nu are pe nimeni. Stii, cand esti legat de familie, te gandesti la toti la ai tai si riscul de a fi prins e mai mare. Orice biografie ti-ai compune, la un moment dat ai putea incurca povestile. Cu un om ca tine, care nu are nimic de ascuns, e mai simplu, poti povesti ce ai trait, n-au cu ce-ti proba trecutul. Ce zici?”
Codul cartii: LIB978-606-8814-22-3
