Oase rosii este al treilea roman din seria Shetland.
Cand o studenta la arheologie face o descoperire uluitoare care i-ar putea confirma atat teoriile proprii, cat si legendele sumbre care circula printre localnici, echilibrul si asa indoielnic al unei familii este distrus. Sa fie pura coincidenta? Atmosfera claustrofobica este nemiloasa cu nervii tuturor. Banuielile si acuzatiile nerostite atarna tot mai greu. Oamenii incep sa vorbeasca despre razbunarea unui norvegian care luase parte la operatiunea Autobuzul de Shetland care, in Al Doilea Razboi Mondial, facea legatura intre insule, Scotia si Norvegia ocupata de nazisti. Jimmy Perez si Sandy Wilson trebuie sa rezolve cazul cat mai repede pentru ca latul se strange in jurul comunitatii. Dar cum cu totii sunt suspiciosi, inchisi si retrasi, la fel ca bucata de pamant pe care traiesc, ancheta e ingreunata la fiecare pas. Iar in ceata care cade peste Shetland sta la panda un criminal Fragment din romanul „Oase rosii” de Ann Cleves:
Perez se uita in urma lui Sandy in timp ce se indeparta pe feribotul spre Londra si isi zise ca exact la fel se simtisera si parintii lui cand el, la doisprezece ani, fusese trimis de acasa, din Fair Isle, sa locuiasca la caminul liceului Anderson din Lerwick: se simtea raspunzator pentru singuratatea pustiului, de parca l-ar fi abandonat. De cate ori ii sunase telefonul in ziua aceea se temuse ca era Sandy, impotmolit undeva sau pierdut in oras.
Pe Berglund il descoperi inca la Pier House Hotel. Parea ca-si mutase domiciliul la masa de la geam si transformase locul in propriul sau birou, dotat cu laptop si vrafuri de hartii.
– Ati auzit vestile despre Hattie?
– Da, ce pierdere! Era o fata asa de talentata… Eu, personal, nu am inteles niciodata sinuciderea.
Era un soi de interes academic in glasul sau, dar nicidecum regret autentic.
– Langa corpul ei se afla cutitul dumneavoastra.
– Pe bune?
Isi ridica brusc privirea din computer.
– Nu stiam ca-l pierdusem.
Se cutremura dezgustat.
– Il vom retine ca proba.
– Nici nu-l mai vreau inapoi, ma indoiesc ca o sa-l mai pot folosi vreodata.
– Cand l-ati vazut ultima oara?
– Nu-mi amintesc. Cu siguranta l-am avut ieri dimineata pe sit. Cred ca l-am uitat acolo sau poate mi-a scapat cand m-am plimbat cu Hattie.
– Ati vazut-o pe ea ca l-ar fi ridicat?
– Normal ca nu, inspectore. Doar m-as fi asteptat sa mi-l dea inapoi, ce ziceti?
Rase discret, de parca nu-i venea sa creada prostia detectivului.
Perez conduse de la Symbister la Lindby si apoi la conacul familiei Houston. Jackie era afara, spala geamurile camerei de zi si le lustruia cu atat de multa sarguinta, incat te-ai fi asteptat sa faca o gaura in ele cat de curand. Se intoarse brusc cand isi dadu seama ca are companie.
– Da, stiu, zise ea. La urmatoarea furtuna se vor acoperi din nou de sare. Dar e bine sa ai priveliste, macar o vreme. Toata lumea zicea ca Andrew e natarau ca-si construieste casa aici, unde e atat de expusa, dar nu ne-ar placea sa locuim mai jos. Ne place sa avem marea si o bucatica de peisaj aproape de noi.”
Cand o studenta la arheologie face o descoperire uluitoare care i-ar putea confirma atat teoriile proprii, cat si legendele sumbre care circula printre localnici, echilibrul si asa indoielnic al unei familii este distrus. Sa fie pura coincidenta? Atmosfera claustrofobica este nemiloasa cu nervii tuturor. Banuielile si acuzatiile nerostite atarna tot mai greu. Oamenii incep sa vorbeasca despre razbunarea unui norvegian care luase parte la operatiunea Autobuzul de Shetland care, in Al Doilea Razboi Mondial, facea legatura intre insule, Scotia si Norvegia ocupata de nazisti. Jimmy Perez si Sandy Wilson trebuie sa rezolve cazul cat mai repede pentru ca latul se strange in jurul comunitatii. Dar cum cu totii sunt suspiciosi, inchisi si retrasi, la fel ca bucata de pamant pe care traiesc, ancheta e ingreunata la fiecare pas. Iar in ceata care cade peste Shetland sta la panda un criminal Fragment din romanul „Oase rosii” de Ann Cleves:
Perez se uita in urma lui Sandy in timp ce se indeparta pe feribotul spre Londra si isi zise ca exact la fel se simtisera si parintii lui cand el, la doisprezece ani, fusese trimis de acasa, din Fair Isle, sa locuiasca la caminul liceului Anderson din Lerwick: se simtea raspunzator pentru singuratatea pustiului, de parca l-ar fi abandonat. De cate ori ii sunase telefonul in ziua aceea se temuse ca era Sandy, impotmolit undeva sau pierdut in oras.
Pe Berglund il descoperi inca la Pier House Hotel. Parea ca-si mutase domiciliul la masa de la geam si transformase locul in propriul sau birou, dotat cu laptop si vrafuri de hartii.
– Ati auzit vestile despre Hattie?
– Da, ce pierdere! Era o fata asa de talentata… Eu, personal, nu am inteles niciodata sinuciderea.
Era un soi de interes academic in glasul sau, dar nicidecum regret autentic.
– Langa corpul ei se afla cutitul dumneavoastra.
– Pe bune?
Isi ridica brusc privirea din computer.
– Nu stiam ca-l pierdusem.
Se cutremura dezgustat.
– Il vom retine ca proba.
– Nici nu-l mai vreau inapoi, ma indoiesc ca o sa-l mai pot folosi vreodata.
– Cand l-ati vazut ultima oara?
– Nu-mi amintesc. Cu siguranta l-am avut ieri dimineata pe sit. Cred ca l-am uitat acolo sau poate mi-a scapat cand m-am plimbat cu Hattie.
– Ati vazut-o pe ea ca l-ar fi ridicat?
– Normal ca nu, inspectore. Doar m-as fi asteptat sa mi-l dea inapoi, ce ziceti?
Rase discret, de parca nu-i venea sa creada prostia detectivului.
Perez conduse de la Symbister la Lindby si apoi la conacul familiei Houston. Jackie era afara, spala geamurile camerei de zi si le lustruia cu atat de multa sarguinta, incat te-ai fi asteptat sa faca o gaura in ele cat de curand. Se intoarse brusc cand isi dadu seama ca are companie.
– Da, stiu, zise ea. La urmatoarea furtuna se vor acoperi din nou de sare. Dar e bine sa ai priveliste, macar o vreme. Toata lumea zicea ca Andrew e natarau ca-si construieste casa aici, unde e atat de expusa, dar nu ne-ar placea sa locuim mai jos. Ne place sa avem marea si o bucatica de peisaj aproape de noi.”
Codul cartii: CSP978-606-94185-4-3
