Spioni in arsita

 O carte fermecatoare despre iubirea imposibila intre doi spioni aflati in tabere diferite. O carte despre dragoste si ura, despre incredere si suspiciune, despre maretie si abjectie, despre toleranta si cruzime, cu o actiune palpitanta desfasurata in decorul mirific al statiunii egiptene Sharm El Sheikh.

     Fragment din romanul „Spioni in arsita” de George Arion:
    „- Tu esti un „furnizor”, batrane, ii zisese el. Tu imi dai informatiile. Eu sunt „negustorul”, „comersantul”, cum vrei sa zici, care le triaza si le vinde mai departe in functie de valoarea lor. Sistem capitalist, ce mama dracului. Le folosim metodele si ii ardem unde-i doare mai tare.
    Apoi ii spusese si mai posomorat:
    – Ai calcat pe bec, batrane. Era s-o patesti urat. Dar te-am luat pe barba mea. O sa trebuiasca sa-mi fii recunoscator toata viata.
    – Dar ce-am facut?
    – Te-ai intalnit cu un agent american. Ai stat bot in bot cu el. Ma mir ca nu v-ati si pupat. Si n-ai pomenit nimic in raport.
    – Glumesti!
    – Nu glumesc deloc. La Madrid ai stat de vorba cu atasatul de presa al S.U.A. Se ocupa asta de presa cum ma ocup eu de cresterea napilor. Rusii ne-au avertizat cine e de fapt.
    – Am schimbat doar cateva vorbe la o receptie. Nimic important. A laudat caviarul care s-a servit. E innebunit dupa caviar. De unde sa stiu ce hram poarta?
    – Asa mi-am inchipuit si eu. De-aia le-am spus sa nu-si faca griji in privinta ta. Daca o sa aflu vreodata cine te-a vazut si ti-a bagat stramba asta o sa aiba de-a face cu mine.
    Amintirea aceea il induiosa. Predeleanu era un baiat bun. Ii turna pahar bautura, iar lui isi prepara un gin tonic slab.
    – Ce s-a intamplat?
    Predeleanu nu parea sa se grabeasca. Vorbi abia intr-un tarziu, dupa ce sorbi indelung din pahar.
    – Toate la timpul lor. Ce-ai facut? L-ai vazut pe Surescu?
    – Am stat un ceas de vorba cu el.
    – Si ce zice marele specialist in inginerii financiare?
    – Toarna tot. Cu conditia sa nu-l taram in niciun proces.
    – Ticalosul naibii!
    – Mie mi s-a parut ca vrea sa coopereze.
    – Vrea pe dracu! N-o sa mai aiba cu cine.
    – De ce?
    – Operatiunea a cazut.
    – A cazut? Dar mergea perfect. Maine aveam lista.
    Celalalt zambi de parca s-ar fi aflat in fata unui novice in ale meseriei.
    – Ni s-a intins o cursa. Noroc ca ne-am prins la timp. Era cat pe ce sa luam teapa.”