Marea dupa ce nu vom mai fi

Ce a fost cu mine, abia acum imi e limpede. Am debutat la 26 de ani cu un volum slab. Intre 30 si 50 am experimentat pret de vreo douazeci de volume (publicate) si de aproape tot atatea nepublicate; m-am lasat de arhitectura, devenind scriitor liber profesionist; am tradus poezie si proza din marii autori francezi, englezi si americani. Intre 50 si 60 am inceput sa-mi gasesc tonul  original in context national (si, spun unii, si international). Iar dupa 60 de ani mi-am dat marile volume de poezie, proza, teatru, inventand acel insolit minimalist numai al meu si ridicand la rang de fiinta sensibila locuinta cu elementele ei (pereti, odai, usi, ferestre, scari, terasa etc.). Metafora lumii si a vietii noastre ca un sir  intreg de odai, alaturi de peripetiile micilor vietati conlocuitoare (furnica, musca, broasca testoasa, pisica etc.) si de metamorfozele misterioase ale arealului cotidian (strada pe care ploua-ntotdeauna, scaunul din mijlocul drumului, strada care-ncepe ziua si sfarseste noaptea etc.) devin pecetile originalitatii mele absolute. Subiectul, obiectul, peisajul, actiunea se contopesc intr-un tot sugestiv. Si, cadou nesperat, recentii ani mi-au adus si spirala superioara a filonului suprarealist din tinerete, rabufnind in cicluri intregi de poeme revoltate, de-o mare intensitate dramatica (Statuia care vomita, Parastas, tipatul meu castrat din fasa, Despre obiceiurile meteoritilor). Iar ca urmare a frecventarii retroversiunii in franceza (propriile poeme, cat si cele ale unor confrati) mi-a fost dat sa scriu si cateva cicluri de texte direct in limba franceza (Une voyelle pour mourir, Quelqu’un, Lettre, Peripeties quasi-imaginaires dans les rues de Paris).  – Constantin Abaluta
Fragment din volum:
„UNDE SE PUN LUCRURILE
Alicele gasite in vanat se pun in bolul albastru
Cele 5 foarfeci se agata in cuie prin tot apartamentul
(trei camere, baie, bucatarie)
Veioza pe masa de lucru luminand concomitent
ecranul computerului si salcia zarita pe fereastra
Lupa se aseaza in biblioteca
intre doua volume ale unui tanar poet abscons
In halatul meu de casa se culcuseste uneori o mata
invizibila,
e tot mai zgreptanat, si flendurit de ghearele ei…
Pe calorifer se pun dictionarele groase
cand le consult cuvintele sunt calde si asta ajuta
traductiunilor mele
Ace pioneze cuisoare lame se pun in la boite a malices
acea caseta unde tin pozele iubitelor din tinerete
Dimineata mi-o incep in ligheanul cu apa de pe balcon
privind reflexul salciei de vizavi
scufundandu-ma o clipa in verdele plutitor
cineva tace in spatele meu
gata am terminat ”