Monstrul din prag

Din negura timpului, stiinta nelegiuita a unui stramos vrajitor pune pecetea blestemului pe destinul tanarului arheolog Ward, cufundandu-l intr-o bizara nebunie insotita de degenerare fizica. Tanarul plateste cu viata curiozitatea care l-a impins sa se afunde in cercetari asupra vietii si personalitatii misteriosului vrajitor, mort de secole.

 Considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai epocii noastre, H.P. Lovecraft s-a nascut langa Boston, SUA. A publicat un numar extrem de mare de poezii, povestiri scurte si eseuri, a intretinut o corespondenta extrem de bogata, care ii eclipseaza, cantitativ, opera de fictiune si care, pusa cap la cap, reprezinta una dintre cele mai remarcabile colectii de documente literare ale inceputului de secol XX. S-a stins la 49 de ani si numai la cativa ani dupa moarte opera sa a inceput sa cunoasca un succes crescand, povestirile si romanele sale situandu-se astazi printre cele mai apreciate creatii ale genului horror.

„Daca Willett sperase cumva sa descopere o scara ducand catre un hau al ororii supreme, a fost probabil dezamagit vazand numai peretele de caramida al unui put cilindric cu diametrul de un metru si jumatate, lipsit de orice posibilitate de coborare. In timp ce raza de lumina se lasa mai jos spre fundul putului, geamatul se transforma intr-un sir de tipeta groaznice, insotite de zgomotele produse de incercari zadarnice de catarare si de caderea a ceva vascos. Exploratorul incepu sa tremure; mintea lui refuza sa-si inchipuie ce creatura oribila ar putea sa se ascunda in acest abis. Dar, o clipa mai tarziu, isi facu curaj si se apleca peste ghizdul grosolan, tinand lampa in mana intinsa in jos. In primul moment nu intrezari decat peretii acoperiti de mazga si de muschi; mai apoi, zari o forma intunecata care sarea greoi pe fundul cilindrului stramt, cam la douazeci si cinci de picioare dedesubt. Lampa ii tremura in mana, dar privi din nou, sa vada mai bine ce fel de creatura vie era zidita in beznele acelei inchisori, unde se prapadea de foame de la plecarea lui Charles Ward cu o luna in urma. Nu era nici o indoiala ca mai erau multe altele la fel, in fundul celorlalte puturi acoperite cu dale perforate, in care nu aveau loc sa se intinda si unde ramasesera probabil ghemuite, sarind nevolnice din cand in cand, in tot timpul acestor patru saptamani infioratoare. Dar Marinus Bicknell Willett se cai ca mai privi-e o data, caci de-atunci n-a mai fost niciodata acelasi om. E greu sa explici cum numai vederea unui obiect tangibil, cu dimensiuni ce ar putea fi masurate, a ravasit in asemenea hal un om obisnuit cu spectacolul macabru al salilor de disectie. Tot ce se poate spune este ca anumite forme sau entitati au o putere de sugestie ce lasa sa se intrevada realitati de nedescris, dincolo de lumea iluzorie in care ne inchidem.”