Spuma zilelor

Este o poveste, scrie autorul, “in intregime adevarata, din moment ce am inventat-o de la un cap la altul” despre dragostea a doua personaje, Colin si Chloe. Frumoasei Chloe, o creatura la fel de frumoasa precum piesa muzicala cu acelasi nume interpretata de Duke Ellington, ii creste in plaman un nufar urias care o sufoca. Apartamentul lui Colin, in care locuieste cuplul, se stramteaza si lucrurile dinauntru se degradeaza si se descompun intr-un ritm accelerat, metafora a maladiei, a saraciei sau a depresiei care le insoteste. Obiectele au o viata proprie si se comporta conform unor legi stranii sau unei logici intalnite doar in vise. Nici macar personaje principale nu exista cu adevarat in aceasta scriere atat de nonconformista a lui Vian: Colin si Chloe au in roman o greutate egala cu a soricelului gri vorbitor, care la sfarsit se sinucide de durere. Ii intalnim aici pe Jean-Sol Partre si pe ducesa de Bovouard cu cortegiul lor de fanatici si colectionarii maniaci ai operelor lor, citim despre o sonerie care se desprinde din usa ca sa-si anunte stapanul ca a venit cineva in vizita, despre tavane care coboara, ferestre care se intuneca si se zidesc cu ciudate excrescente minerale, despre un pianococktail, o inventie cu clape de pian care produce cockteiluri cu gustul si aroma piesei muzicale cantate.

Carte recomandata de Tudor Chiril? in cadrul proiectului Libris, „Oameni si carti„.

„La usa Chloei, oamenii se uitau la frumoasa masina alba comandata de Colin si care tocmai atunci fusese adusa, cu soferul de ceremonie cu tot. In interiorul acoperit tot de blanuri albe era cald si se-auzea muzica.

Cerul ramanea albastru, norii erau usori si palizi. Era frig, dar nu foarte frig. Iarna tragea sa moara.

Podeaua liftului li se umfla sub picioare si, intr-un spasm mare si moale, ii depuse la etaj. In fata lor se deschise usa. Sunara. Li se deschise.

Chloe ii astepta. Pe langa sutienul de celofan, chiloteii albi si ciorapi, avea pe ea doua straturi de muselina si un voal mare de tul de la umeri in jos, lasandu-i capul in intregime liber.

Alise si Isis erau imbracate la fel ca ea, dar rochiile lor erau de culoarea apei. Parul lor coafat stralucea in soare si li se rotunjea pe umeri in bucle grele si parfumate. Nu stiai pe care s-o alegi. Colin stia. Nu indrazni s-o sarute pe Chloe ca sa nu-i deranjeze in vreun fel armonia toaletei si se multumi cu Isis si Alise. Ele se lasara imbratisate, vazandu-l cat de fericit era.

Camera era plina de flori albe alese de Colin si, pe perna din patuI desfacut, era o petala de trandafir rosu. Mireasma florilor si parfumul fetelor se amestecau, iar Chick se simtea ca o albina intr-un stup. In par Alise avea o orhidee mov, Isis un trandafir rosu-inchis si Chloe o camelie alba, mare. Tinea in brate un buchet mare de crini si o bratara din frunze de iedera noi si proaspat lacuite stralucea langa bratara grea de aur albastru. Inelul de logodna era incrustat cu mici diamante patrate si dreptunghiulare care desenau in alfabetul Morse numele lui Colin. Intr-un colt, de sub un buchet, se zarea varful craniului unui operator care invartea cu disperare de manivela camerei de filmat.”