Insomnii

A venit momentul fericit in care Insomniile Irinei Binder sa ni se prinda ca o podoaba in jurul sufletelor, iar gandurile ei de la ceasuri tarzii sa ne imbratiseze pe toti cu generozitate. Citindu-i trairile, vom descoperi inca o data, cu uimire, ca nedormirile ei sunt si ale noastre, ca nesomnul meu si al tau ne apropie pe toti in acele clipe in care reusim sa ne privim viata cu sinceritate si cu inimile asternute in palme. Vom afla astfel, in nopti incercanate, ca gandurile si simtirile Irinei sunt si ale noastre, ca bucuriile, tristetile si sperantele ei ne curg navalnic prin sange tuturor, iar Irina e a fiecaruia dintre noi. Fiindca Irina Binder scrie pentru noi, naste splendori inspirate de stele si de viata si daruieste confesiunile sale nocturne fiecarui om, fie el din Brasov, de la Melbourne sau Toronto – spre linistea cugetelor si mai ales a existentelor noastre, unindu-ne intr-o lume ideala, fara diferente in simtire si fara frontiere geografice – pentru ca universalitatea trairilor sale reuseste sa ne fie far autentic si sincer, fara pretiozitate si fara emfaza. – Carmen Voinea – Raducanu

Fragment din romanul „Insomnii” de Irina Binder
„ACUM STIU
A fi liber inseamna, inainte de toate, a fi responsabil fata de tine insuti. – Mircea Eliade
Acum stiu sa traiesc… pentru ca exista o diferenta intre „a trai” si „a exista”.
Acum stiu ca eu sunt cea mai importanta persoana din viata mea si n-am sa mai uit asta niciodata. Acum stiu ca intre iubire si ura exista o bariera mult prea fragila si mai stiu ca pentru a-ti transforma un prieten in dusman nu trebuie neaparat sa-i gresesti, ci este de ajuns sa nu ii faci pe plac doar o singura data.
Acum stiu ca niciun strain nu te poate iubi, nu te poate ajuta si nu te poate ierta asa cum o fac parintii tai.
Acum stiu ca anumite drumuri au un singur sens si ca pe el nu exista cale de intoarcere.
Acum stiu ca lucrurile nespuse la timp zadarnic sunt spuse prea tarziu.
Acum stiu ca uneori e mai bine sa iti ascunzi fericirea de ochii lumii, ca sa nu le starnesti invidia celor neimpliniti, pentru ca nicio fericire nu dureaza atat de mult si atat de intens incat sa combata rautatea permanenta din jur.
Acum stiu diferenta dintre complimentele dezinteresate si lingusire si raspund la fiecare cu cuvinte potrivite.
Acum stiu sa nu ma mai pun suflet acolo unde dau de rea-vointa, rea-credinta si prostie. Acum stiu ca in spatele bunelor intentii se pot ascunde uneori si interese proprii.
Acum stiu ca sensibilitatea este vazuta, de multe ori, ca fiind slabiciune.
Acum stiu ca este mai onorant sa pierzi decat sa castigi trisand.
Acum stiu ca a astepta dupa altii inseamna timp pierdut, adica viata scursa fara posibilitatea de a se mai intoarce.
Acum stiu ca e inutil sa vreau sa ma fac iubita de suflete care n-au inteles singure sa ma iubeasca… Acum stiu ca mai intai trebuie sa incerc sa ma ajut singura si abia apoi sa strig dupa ajutor.
Acum stiu sa nu mai caut vinovati pentru esecurile mele si sa imi asum responsabilitatea deplina pentru felul in care arata viata mea. Altfel spus, mi-am acceptat cu demnitate greselile, neputintele si slabiciunile si am ales sa ma iert pentru fiecare dintre ele.”