Cercul de piatra vol. 1. Seria Outlander

Cercul de piatra vol.1 Seria Outlander. Partea a III-a.
In urma cu douazeci de ani, Claire Randall s-a intors in timp si a nimerit in bratele temerarului Jamie Fraser, direct in secolul al XVIII-lea. Apoi s-a intors in vremea ei, purtand in pantece copilul lui si fiind convinsa ca el si-a pierdut viata in batalia de la Culloden. Si totusi, din amintirile ei el n-a plecat nicicand. Dar Claire descopera la un moment dat ca Jamie traieste. Si trebuie sa faca o alegere: sa ramana in secolul ei, impreuna cu fiica iubita, ori sa se intoarca in veacul lui. Scotia e macinata de comploturi, patimile si durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se tin lant. Calatoria in necunoscut ii poate aduce iubirea inapoi sau o poate spulbera pe veci.
A treia parte din seria Outlander este o carte palpitanta, indrazneata, provocatoare. Diana Gabaldon combina cu maiestrie flashback-uri, se lasa cu placere in voia altor veacuri, dar nu se abate niciodata de la firul povestii. – Locus
Outlander  •  Partea I: Calatoarea
•  Partea II: Talismanul
•  Partea III: Cercul de piatra – Volumul 1
•  Partea III. Cercul de piatra – Volumul 2
•  Partea IV: Tobele toamnei – Volumul 1
•  Partea IV: Tobele toamnei – Volumul 2
•  Partea V: Crucea de foc – Volumul 1
•  Partea V: Crucea de foc – Volumul 2
•  Partea VI: Prin zapada si cenusa – Volumul 1
•  Partea VI: Prin zapada si cenusa – Volumul 2
Fragment din carte:
„A urmat o ora sumbra. Cativa dintre ei au profitat de oferta facuta si au primit pene si cerneala, apoi au scris cu tenacitate, tinand hartia lipita de hornul inclinat din lemn, pentru ca alta suprafata tare nu au gasit. Altii s-au rugat in tacere sau au ramas pur si simplu nemiscati, asteptand.
MacDonald a cerut indurare pentru Giles McMartin si Frederick Murray, sustinand ca acestia abia implinisera saptesprezece ani si nu trebuiau judecati la fel ca restul. Solicitarea i-a fost respinsa, iar baietii, cu chipurile palide si tinandu-se de mana, au ramas asezati alaturi, rezemati de perete.
Jamie regreta profund soarta lor, dar si a celorlalti camarazi devotati si soldati viteji. In ceea ce il privea, se simtea usurat. Nu mai avea griji, nu mai avea nimic de infaptuit. Facuse tot ce putuse pentru oamenii lui, pentru sotie si pentru copilul lui inca nenascut. Chinurile trupesti se vor sfarsi si va pleca recunoscator pentru a-si gasi pacea.
Desi nu simtea nevoia, ci mai degraba ca sa respecte ritualul, a inchis ochii si a inceput sa rosteasca in gand Rugaciunea de cainta, in franceza, asa cum facea intotdeauna. Mon Dieu, je regrettet… Si totusi nu regreta; era mult prea tarziu pentru a regreta ceva.
O va gasi pe Claire imediat ce va muri? s-a intrebat el. Ori poate, asa cum anticipa, va fi condamnat la despartire o vreme? In orice caz, o va revedea; s-a agatat de acea convingere cu mai multa fermitate decat imbratisa datinile Bisericii. Dumnezeu i-o daduse; tot El i-o va readuce.
Uitand sa se mai roage, a inceput sa ii evoce chipul inapoia pleoapelor, curbura obrazului si a tamplelor, fruntea lata si alba care il indemna mereu sa o sarute, exact acolo, in acel punct mic si neted dintre sprancene, deasupra nasului, intre ochii limpezi, de culoarea ambrei. Si-a concentrat atentia asupra formei gurii ei, imaginandu-si buzele ei pline si arcuite si gustul, senzatia, dar si bucuria de a o saruta. Sunetele rugaciunilor, scartaitul penelor pe hartie si suspinele infundate ale lui Giles McMartin i s-au sters din urechi. ”