Desigur, o integrala in adevaratul sens al cuvantului va fi trebuit sa cuprinda eventual si cele cateva zeci de lucrari si fragmente de lucrari ale autorului scrise pana la 16 ani. Noi am preferat sa pornim de la opus 1, Poema romana, si, epuizand lucrarile numerotate de autor, ca si piesele instrumentale de concurs nenumerotate, dar publicate de Enescu (flaut, viola, harpa cromatica, trompeta), am adaugat zece alte titluri, fie piese originale (precum Impromptu concertant, Sonata Torso” ori in la minor), fie piese recuperate din schite sau intregite in baza schitelor (exemplu: poemul vocal-orchestral Isis, Simfoniile IV si V). Ceea ce a dus totalul la aproape 50 de titluri, aratand de fapt adevaratele dimensiuni ale Operei. si, inca o data, a fost vorba de integrala” intr-un sens destul de relativ si mai degraba pragmatic. Chiar si intre piesele mai tarzii s-ar fi putut oferi cateva titluri in plus, nu multe evident, dar sa zicem: Quartettsatz in Do (1906) sau fragmentele orchestrate din Suite chatelaine (1911). Nivelul la care am mentinut comentariile este cel al iubitorului de muzica fara vreo pregatire speciala. Am pastrat forma initiala, pentru a nu lua din spontaneitatea exprimarilor, fie ele oricat de sintetice. ( Pascal Bentoiu )
Editia de fata reproduce volumul aparut in urma cu 10 ani sub indrumarea si pe cheltuiala autorului.
In prezeta editie, ne-am rezumat la omogenizarea unor numerotari ale lucrarilor enesciene, mici actualizari de ordin lingvistic si la adaugarea unor note de subsol pe care le-am coniderat necesare pentru a facilita utilizarea lucrarii, modificari pentru care am avut acordul autorului. La cererea autorului, am conservat ortografia qu din cuvinte precum quartet, quantet, aquarela sau quasi. Speram ca lucrarea de fata va fi, la fel ca precedenta, un instrument util tuturor celor care doresc sa se familiarizeze cu opera marelui compozitor.
Fragment:
” Legenda pentru trompet? ?i pian
Cu Legenda pentru trompet? pian, ultima din cele patru piese scrise spre a fi propuse concuren?ilor, la Conservatorul din Paris, Enescu se men?ine la nivelul înalt (pentru categoria acestui gen de compozi?ii) atins prin lucrarea pentru viol? ?i pian.
Terminat? în decembrie 1906, Legenda ofer? o muzic? foarte personal?, deci foarte enescian?, ferm caracterizat? melodic ?i complex? armonice?te. Alterneaz? pasajele lente, de nuan?? elegiac?, ?i cele mai rapide, solicitând intens abilit??ile instrumentistului, ?i demonstrând perfecta cunoa?tere a posibilit??ilor tehnice specifice.
Multe lucruri nu ar mai fi de spus, îns? doresc, totu?i, s? atrag aten?ia asupra preferin?ei lui Enescu pentru timbrul ?i calit??ile speciale ale emisiunii la trompet?, preferin?? dezv?luit? în diverse rânduri, îns? cu osebire în lucr?ri mult posterioare, precum de pild? în Simfonia a V-a (schi?a final? e din 1941), sau, înc? mai caracteristic, în lungul solo încredin?at acestui instrument în partea a III-a a Simfoniei de camer? din 1954. Pe aproape o jum?tate de secol, predilec?ia aceasta nu se dezminte, iar Legenda din 1906 este doar prima treapt? a urcu?ului c?tre patetica m?rturisire din ultima compozi?ie a Maestrului. ”
Codul cartii: GRF978-606-747-034-5
