In zilele noastre, poporul romin foloseste un mare numar de instrumente muzicale pentru a-si talmaci in sunete simtamintele ce-l framinta. Alaturi de instrumente foarte vechi ca buhaiul, duba. buciumul, fluierele, cimpoiul, se gasesc si altele, imprumutate in perioade istorice mai apropiate, cum sint vioara, tambalul,chitara sau clarinetul, ori unele care au patruns de curind in lumea cantecului nostru popular, ca de pilda torogoata, saxofonul sau acordeonul.
Am lasat in afara acestei impartiri clasice frunza, coaja de mesleacan, solzul de peste si alte mijloace asemanatoare, care dau suflatului, fluieratului, suieratului ori dirlaitului executantului un caraclor instrumental si pe care le-am numit pseudoinstrumente. Dintr-un anumit punct de vedere ele sint idiofone de suflat, dar tot atit de bine pot fi socotite ancii simple si categorisite aerofone, sau unele clasificate chiar in grupa membranofonelor, ca de pilda foita de hartie presata de buzele executantului de latul unui pieplene. Tinind seama de caracterul specific si de marea simplitate a « instrumentelor » de acest fel, am inceput cu ele descrierea instrumentelor muzicale folosite de poporul nostru.
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.
Fragment:
„FLUIERUL Fluiera?ul (tri?ca), fluierul ?i fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degele)
Fluierul care se bucur? de cea mai larg? r?spîndire, fiind cunoscut pe Intreg teritoriul f?rii, este cel cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii ?i moldovenii din sudul provinciei îl numesc fluter, b?n??enii, ardelenii ?i oltenii din ?inu-turile învecinate Banatului îi spun fluier?, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miaz?noapte a provinciei ?i aproape to?i ardelenii îi zic tri?c?. Cele mai r?spIndite sint cele mici, numite uneori fluiera?e sau tri?cu?e, ?i cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sînt mai rare. Ele sînt folosite mai ales în p?r?ile Sibiului, Hunedoarei ?i în nordul Olteniei, în satele de « ungureni ». Ca ?i celelalte fluiere ?i acestea prezint? o mare varietate de construc?iel. Ele sînt f?cute aproape întotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului u?or conic ?i cu desehiz?turile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orînduite în dou? grupuri de clte trei. La cap?tul de jos al fluierului tubul este l?sat pe o mic? distan?? cu pere?ii mai gro?i ori este inchis cu un dop, numit uneori « fund », care las? în centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Dep?rtarea de la cap?tul de .jos al fluierului la prima deschiz?-tur? pentru deget este mai mare decît distan?a dintre celelalte deschiz?turi (pîn? la Indoitul distan?ei, rar mai mult) ?i ceva mai mare decît cea dintre cele dou? grupuri de deschiz?turi. Gaura a ?asea se afl? cam la jum?tatea distan?ei dintre limba vranei ?i cap?tul de jos al ?evii. Asemenea fluiere sînt uneori construite într-o bît? (« fluier 1n bot? »), în care caz se taie In tub o deschiz?tur? corespunz?toare g?urii de jos a ?evii. Alteori, un fluier cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete se face în codiri?ca unui bici (« fluier bici »). Fluierele vrIncenilor au « toart? », o proeminen?? lunguia?? cu crest?turi, l?sat? de-a lungul tubului, în partea opus? ?irului de deschiz?”turi pentru degete. Mijlocul ei este str?b?tut de o gaur?, care îng?duie executantului s?-?i lege instrumentul de brîu. Sc?rile fluierelor cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete difer? ?i ele aproape de la un instrument la altul. ”
Am lasat in afara acestei impartiri clasice frunza, coaja de mesleacan, solzul de peste si alte mijloace asemanatoare, care dau suflatului, fluieratului, suieratului ori dirlaitului executantului un caraclor instrumental si pe care le-am numit pseudoinstrumente. Dintr-un anumit punct de vedere ele sint idiofone de suflat, dar tot atit de bine pot fi socotite ancii simple si categorisite aerofone, sau unele clasificate chiar in grupa membranofonelor, ca de pilda foita de hartie presata de buzele executantului de latul unui pieplene. Tinind seama de caracterul specific si de marea simplitate a « instrumentelor » de acest fel, am inceput cu ele descrierea instrumentelor muzicale folosite de poporul nostru.
Aceasta clasificare are multe neajunsuri, intre care cel izbitor este amestecul instrumentelor vechi cu cele noi, a celor propriu-zis populare cu cele de fabrica, precum si a celor lautaresti cu cele folosite de instrumentistii populari fara vreun scop lucrativ. S-a vazut insa ca intre instrumentele muzicale pe care le foloseste poporul nostru nu se pot statornici hotare categorice, ca intre instrumentele lautaresti intilnim uneori instrumente folosite de instrumentistii populari amatori ori, dimpotriva, ca cimpoiul este intrebuintat pe alocuri de muzicanti semiproresionisti etc. Pe de alta parte, acest amestec il intilnim in insasi practica muzicala care nu tine seama de categorisirile unei prea savante sistematizari. Oricum ar fi, clasificarea pe care am adoptat-o nu trebuie sa fie socotita ca o schema rigida, ea nefiind decit un ajutor pentru o gindire si sistematizare stiintifica.
Fragment:
„FLUIERUL Fluiera?ul (tri?ca), fluierul ?i fluierul mare (fluieroiul) (Fluierul cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degele)
Fluierul care se bucur? de cea mai larg? r?spîndire, fiind cunoscut pe Intreg teritoriul f?rii, este cel cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete. Oltenii, muntenii, dobrogenii ?i moldovenii din sudul provinciei îl numesc fluter, b?n??enii, ardelenii ?i oltenii din ?inu-turile învecinate Banatului îi spun fluier?, iar bucovinenii, moldovenii din partea de miaz?noapte a provinciei ?i aproape to?i ardelenii îi zic tri?c?. Cele mai r?spIndite sint cele mici, numite uneori fluiera?e sau tri?cu?e, ?i cele mijlocii. Cele mari, numite prin Ardeal fluieroaie ori fluieroane, sînt mai rare. Ele sînt folosite mai ales în p?r?ile Sibiului, Hunedoarei ?i în nordul Olteniei, în satele de « ungureni ». Ca ?i celelalte fluiere ?i acestea prezint? o mare varietate de construc?iel. Ele sînt f?cute aproape întotdeauna din lemn, cu profilul exterior al tubului u?or conic ?i cu desehiz?turile pentru degete de cele mai multe ori ovale, orînduite în dou? grupuri de clte trei. La cap?tul de jos al fluierului tubul este l?sat pe o mic? distan?? cu pere?ii mai gro?i ori este inchis cu un dop, numit uneori « fund », care las? în centru un orificiu mic, cu diametrul de aproximativ 05 cm. Dep?rtarea de la cap?tul de .jos al fluierului la prima deschiz?-tur? pentru deget este mai mare decît distan?a dintre celelalte deschiz?turi (pîn? la Indoitul distan?ei, rar mai mult) ?i ceva mai mare decît cea dintre cele dou? grupuri de deschiz?turi. Gaura a ?asea se afl? cam la jum?tatea distan?ei dintre limba vranei ?i cap?tul de jos al ?evii. Asemenea fluiere sînt uneori construite într-o bît? (« fluier 1n bot? »), în care caz se taie In tub o deschiz?tur? corespunz?toare g?urii de jos a ?evii. Alteori, un fluier cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete se face în codiri?ca unui bici (« fluier bici »). Fluierele vrIncenilor au « toart? », o proeminen?? lunguia?? cu crest?turi, l?sat? de-a lungul tubului, în partea opus? ?irului de deschiz?”turi pentru degete. Mijlocul ei este str?b?tut de o gaur?, care îng?duie executantului s?-?i lege instrumentul de brîu. Sc?rile fluierelor cu dop ?i ?ase deschiz?turi pentru degete difer? ?i ele aproape de la un instrument la altul. ”
Codul cartii: GRF978-606-747-003-1
