Carte disponibila, dar fara autograful autorului!
Fragment:
” AST?ZI, CA ODINIOARA…
A trecut o Duminic? extrem de important?, zic eu, pentru ceea ce numim noi Postul cel Mare al Pastelui. Ne-am intalnit cu un tat? al c?rui fiu, mut ?i surd, cade de fiecare dat? în apa ?i de fiecare dat?, în func?ie de fazele lunii, cum ar spune speciali?tii de ast?zi, p?time?te extraordinar de mult. Suntem ln Evanghelia de la Marcu, în capitolul 9, versetele 17-32, dar suntem de fapt în miezul unei drame. Un tat? ce-?i aduce fiul la Hristos pentru a fi vindecat înseamn?, de fapt, un tat? v?duv, pentru c? de obicei femeile poart? copiii spre vindecare. Inseamn? de fapt un tat? izolat, pentru c? nimeni nu mai st?-tea de vorb? cu tat?l unui copil lunatic. inseamn? de fapt un tat? care încearc? s? aduc? mila lui Dumnezeu peste fiul s?u cel convulsiv ?i rupt cu totul de realitatea bucuriei s?n?t??ii.
Nu e altfel ca ast?zi. Nici atunci, nici acum nu e u?or s? por?i cu tine crucea suferin?ei copilului t?u. Sunt convins c?, de exemplu, Evanghelia aceasta ar trebui citit? tot timpul în spitalele de copii, p?rin?ilor care cred c? nu mai e nimic de facut pentru copiii lor, p?rin?ilor care ?i-au pierdut copiii ?i continu? s?-i a?tepte uneori cu nodul în gât venind de departe, de prea foarte departe. ”
Buna ziua, stimati radioascultatori! … Cam asa incepe fiecare dintre meditatiile propuse la la microfonul Radio Trintas, meditatii care alcatuiesc impreuna acest volum. Sunt doi ani de transmisie, a cate patru minute fiecare text, de trei ori pe saptamana, a gandurilor mele despre Evanghelie. Nu pot fi socotite predici depline, cum ar spune unii. Nici nu aveam cum sa exprim cuvintele de invatatura decat asa, pe formatul propus, ca simple faramituri de prescura. Un soi de respirari atinse de conjunctura cotidiana, de oboseala ori de surmenajul social al texturii de lumina din care se hraneste sufletul crestinului azi. Nu, nu sunt inregistrate pe graba si nici doar conjuncturale. De aceea, la indemnul unora dintre ascultatori, le-am asezat intr-un clasor de timbre vocale, incercand, pe cat a fost posibil, sa nu le ucid oralitatea.
Fragment:
” AST?ZI, CA ODINIOARA…
A trecut o Duminic? extrem de important?, zic eu, pentru ceea ce numim noi Postul cel Mare al Pastelui. Ne-am intalnit cu un tat? al c?rui fiu, mut ?i surd, cade de fiecare dat? în apa ?i de fiecare dat?, în func?ie de fazele lunii, cum ar spune speciali?tii de ast?zi, p?time?te extraordinar de mult. Suntem ln Evanghelia de la Marcu, în capitolul 9, versetele 17-32, dar suntem de fapt în miezul unei drame. Un tat? ce-?i aduce fiul la Hristos pentru a fi vindecat înseamn?, de fapt, un tat? v?duv, pentru c? de obicei femeile poart? copiii spre vindecare. Inseamn? de fapt un tat? izolat, pentru c? nimeni nu mai st?-tea de vorb? cu tat?l unui copil lunatic. inseamn? de fapt un tat? care încearc? s? aduc? mila lui Dumnezeu peste fiul s?u cel convulsiv ?i rupt cu totul de realitatea bucuriei s?n?t??ii.
Nu e altfel ca ast?zi. Nici atunci, nici acum nu e u?or s? por?i cu tine crucea suferin?ei copilului t?u. Sunt convins c?, de exemplu, Evanghelia aceasta ar trebui citit? tot timpul în spitalele de copii, p?rin?ilor care cred c? nu mai e nimic de facut pentru copiii lor, p?rin?ilor care ?i-au pierdut copiii ?i continu? s?-i a?tepte uneori cu nodul în gât venind de departe, de prea foarte departe. ”
Codul cartii: AGN978-973-1941-44-8
