Despre suflet

O carte a unuia dintre cei mai importanti scriitori mistici din Bizant: Nichita Stitthat.

Lucrarea „Despre Suflet” a lui Nichita Stithat reprezinta lucrarea cheie legat de intelegerea unui cuprins intemeiat pe o serie de teme, care a preocupat in special intelepciunea bizantina, cum ar fi crearea ingerilor, a lumii vazute si nevazute, crearea omului, fiinta sufletului si starea lui dupa moartea trupului.

Cunoscand bine Sfintele Scripturi dar si a scrierilor teologice de pana atunci, Nichita Stithatul stabileste ca firea nemateriala a ingerilor tinde spre cea a oamenilor si cea materiala a lor tinde spre Dumnezeu, firea descriptiva, nevazuta, mentala si nemuritoare, insusiri care le-au fost date acestora dupa harul lui Dumnezeu, descriind functiile lor. In ceea ce priveste crearea lumii promoveaza conceptia crestina legata de cele trei perioade in care s-a facut creatia. Mai vorbeste si despre lumea mentala, simtitoare si alcatuirea omului din trup si suflet. Din acest punct si mai departe, Sufletul ca duh al trupului, se uneste cu trupul si-i lumineaza drumul spre mantuire.

Esenta Sufletului i-a preocupat pe multi filozofi vechi de la Ionieni pana la Aristotel si odata cu intinderea Crestinismului, cercetarile scriitorilor s-au intins pretutindeni, fiind adunate intr-un imens corp, care dealtfel se scufunda in marea perceptiilor traditiei vechi grecesti, ridicandu-se la orizontul sistemului gandirii crestine, din care face parte si perceptia medicinii religioase. Pentru Nichita Stithat, modelul ingerilor reprezinta o paralela a insusirilor Sufletului in care distinge tendintele puterilor rationalului si a irationalului.

In ciclul premergator mortii omului, comportamentul Sufletului depinde de tendintele nematerialului si a elementului material al coexistentei acestora inauntrul trupului omenesc. Drumul virtutii si al rautatii, reprezinta lupta apriga a trupului si a firii nemateriale, echilibrul care formeaza drumul etic al omului spre scopul desavarsirii, prin intermediul procedurilor de curatire, de luminare si de comunicare mistica cu destinatia dumnezeiasca, lepadandu-se treptat de greutatea pacatelor.

In final, starea sufletelor luminate din viata dupa moarte la Judecata cea de Veci, in lumea lui Dumnezeu si asezarea sufletelor intunecate in lumea Iadului, chiar daca aceste lucruri nu pot fi descrise printr-o gandire clara, se refera in general la sistemul teoriei crestine legat de drumul Sufletului de dupa moartea acestuia, despartind aceste doua tendinte a comportamentului trupesc si spiritual din viata omului.

Din cuprins:

– Cateva ganduri ale celui ce scrie despre sufletul omului, si mai intai despre ingeri, care reprezinta prima creatie a lui Dumnezeu
– Cateva ganduri generale legate de facerea lumii;
– Ganduri despre crearea omului
– Carui scop divin serveste crearea omului ?
– Ce inseamna ca omul a fost creat „dupa chipul” si „dupa asemanarea” lui Dumnezeu si care este fiinta sufletului ?
– Care puteri in general, au alcatuit si au contribuit la crearea sufletului, care sunt virtutiile  lui si in ce fel omul este vazut ca o lume rationala ?
– Care este ierarhizarea acestor puteri si care este miscarea lor fireasca?
– Care este planul lui Dumnezeu pentru suflet ?
– Care este temelia firii mentale a sufletului ?
– Ce inseamna ca sufletul se abate de la destinatia lui fireasca ?
– Cum poate sufletul sa se indrepteze, dupa ce s-a abatut de la destinatia lui ?
– Care sunt trasaturile caracteristice si insusirile sufletului ?
– Cu care trasaturi straine sau ale lui, sufletul pleaca din aceasta viata ?
– Unde merge sufletul dupa moarte
– Ce fel este locul, unde sufletele se odihnesc dupa moarte ?