Cu o scriitura simpla dublata de umor si ironie, autorul cartii Fii demn! reconstruieste prin prisma unui demers personal o lume ce se cauta pe sine dar care, in esenta ei, nu si-a pierdut simtul valorii si credinta.
Decupajele de viata, poeziile, portretele, intamplarile relatate simplu, dar viu, povestile si eseurile pregatitoare fac lectura, aparent, usoara.
Dar, abia dupa ce inchizi cartea, ii intelegi mesajul fascinant. Demnitatea nu se invata intr-o lectie ci se deprinde din prima pana in ultima clipa a vietii.
„M-am v?zut din nou mic pe uli?a satului, cum m? jucam în fa?a casei de la ?ar?, a?teptând-o pe mama. Nu ?tiu de ce, dar despre mama n-am amintiri, ci fericiri. Fericiri sc?ldate intr-o lumin? de-nceput. Din aceast? lumin? sufleteasc? ce m?-mbr??i?a din toate p?r?ile ?â?nea câteodat? un gest… a?a… doar ca s? m? mângâie sau s?-mi aranjeze p?rul, s? m? ajute s? m? închid la h?inu?? sau pur ?i simplu s? m? ajute s? fac primii pa?i. Gestul ?sta apoi m-a urm?rit toat? via?a. Nu mai era vizibil, dar cât de concret atunci când via?a o cerea! In rest, o dragoste t?cut?, nedeclarat?, ce f?cea s? bat? timpul dintre noi, permanent, ca o inim? pe care nimeni n-o vedea. Când mama n-a mai fost, inima asta a încetat s? bat? ?i via?a atunci s-a pr?bu?it în gol. Uli?a satului era lung? pentru mine. Când o priveam îmi d?deam seama c? merge a?a departe, c? aproape se izbea de cer. Cerul de la cap?tul uli?ei c?p?ta sens pentru mine doar atunci când pe el se desena silueta mamei. Iar silueta mamei fermeca aerul ?i atunci cerul devenea martorul unei mari iubiri. Mama venea de la serviciu. In cas? aflasem c? atât serviciul cât ?i statul erau doi ho?i. Primul fura mamei timpul pe care ar fi vrut s? mi-l d?ruiasc? mie, iar al doilea, banii ?i tinere?ea. ”
Codul cartii: SUP978-973-0-11593-2
