La masa cu Marx este al cincilea volum de versuri al lui Matei Visniec, care se reintoarce la poezie dupa o absenta de 11 ani.
Poemul politic La masa cu Marx, care da si titlul cartii, nu este doar o lectie despre comunism, ci se constituie intr-o dureroasa interogatie asupra semnificatiei colaborarii involuntare si neputincioase la mersul inexorabil al istoriei.
Cartea este ilustrata cu 12 gravuri ale artistilor: Andra Badulescu, May Oana Isar, Joela Visniec, Smaranda Isar, Iuri Isar si Matei Visniec.
Reducerea la tacere a poetului Matei Visniec de catre dramaturgul Matei Visniec parea, acum un deceniu, o crima literara absurda. Poezia de o claritate stranie cu care se remarcase tinarul din Radauti inca de la virsta de 16 ani ii cucerise pe cunoscatorii de poezie prin forta de sugestie, prin eleganta stilistica si prin insusi faptul ca nu semana cu a nimanui altcuiva. Sa fii atit de repede acceptat ca un poet original, inconfundabil intr-o literatura care numai de poeti valorosi nu duce lipsa si sa renunti la acest senzational succes atras de caii verzi pe pereti ai dramaturgiei echivala – pentru un observator obiectiv – cu un gest iresponsabil. – Alex. Stefanescu
In astfel de bijuterii poetice Matei Visniec amesteca, in modul cel mai inalt, acuitatea reprezentarilor spirituale cu frisonul unor existente vulnerabile, amenintate de dezintegrare si pierderea sensului. Universul hieratic al poemelor e fulgerat adesea de halucinatii imprevizibile, terifiante, care aduc in decorul fantast un aer de comedie metafizica. Cunoasterea se resoarbe, in astfel de cazuri, intr-o extaza a uimirii, reactiile se topesc intr-o mecanica celesta, imponderabila, cu zvircoliri de fantasma. Aerul acesta de nedumerire calma, de redemptiune ironica in care e invaluita fiinta neputincioasa face din lirica lui Matei Visniec o stenograma perfecta a disperarii civilizate, in care inteligenta joaca rol de amnezic. – Radu G. Teposu
De fapt, ceea ce a impresionat de la bun inceput la Matei Visniec este prodigioasa sa capacitate de a fantaza. Un autor cu o asemenea imaginatie nu avea cum se multumi sa consemneze taciturn ceea ce-l inconjoara. Schemele epice si dramatice pe care le manipuleaza ii permit sa creeze tabloul unei lumi coerente, ce va ramine, in linii mari, aceeasi in toate volumele de poezie si se va acutiza, primind variate ilustrari, in dramaturgia sa. – Bogdan Cretu
