Cea mai frumoasa carte din lume

Nuvela „Odette Toulemonde” a fost ecranizata in 2006 de catre autor, avandu-i in rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel si Jacques Weber.

Opt nuvele, opt povesti de iubire, opt femei. De la vanzatoarea modesta la miliardara aroganta cu trecut misterios, de la sotia dezamagita la amanta sacrificata pentru binele familiei barbatului iubit, de la detinuta politic la printesa nonconformista, chipurile dragostei se schimba, desi nevoia de fericire ramane mereu aceeasi.

„Cea mai frumoasa carte din lume… are gratia si forta vizuala ale marilor texte literare.“ (Lire)
„Fiecare dintre povestirile acestui volum pune in lumina, cu un lirism de o prospetime unica, o ipostaza a sufletului feminin.“ (L’Express)
„Schmitt e un povestitor innascut, care are harul de a spune povesti aparent simple, ce contin insa o adevarata filozofie de viata.” (La Libre Belgique)
„Aceste superbe povestiri ne amintesc de Maupassant prin linia narativa, finalurile neasteptate, umorul sarcastic si patrunderea psihologica.“ (Kirkus Reviews)t nuve

Fragment:
” Se gândea mereu cu stupoare la trecutul ei.
Cum am putut crede c? m? iubea? Avea doar nevoie de o amant? frumoas?, amabil? ?i toant?.
Frumoas?, amabil? ?i toant?…
De frumoas?, Aimee era frumoas?. Pân? la desp?r?ire, toat? lumea i-o spunea. În afar? de ea îns??i… C?ci, aidoma atâtor femei, Aimee nu primise frumuse?ea pe care o admira. Mic?, zvelt?, cu sâni delica?i, le invidia pe femeile înalte cu forme rotunde ?i avea un adev?rat complex din pricina staturii ?i gracilit??ii ei. Dup? desp?r?ire, începu s? se aprecieze mai mult ?i se socoti „mult prea bine pentru orice b?rbat”.
De amabil?, Aimee era amabil?, pentru c? îi lipsea respectul de sine. Fiic? unic? a unei mame care nu-i m?rturisise niciodat? identitatea tat?lui ei ?i care o trata ca pe un repro? împov?r?tor, ea nu cuno?tea lumea b?rba?ilor; de aceea, când se angajase secretar? la firma condus? de Georges, nu ?tiuse s?-i reziste acestui mascul mai în vârst? ?i care, în ochii ei de fecioar? candid?, era tat?l ?i amantul totodat?. Din romantism, i se p?ruse mai frumos s? iubeasc? un b?rbat cu care nu se putea c?s?tori…
Toant?? in Aimee, la fel ca în orice fiin?? omeneasc?, prostia ?i inteligen?a s?l??luiau în provincii separate, facând-o par?ial de?teapt? ?i par?ial stupid?: se dovedea competent? pe plan profesional, dar era proast? în domeniul sentimental. De o sut? de ori au sfatuit-o colegii s-o rup? cu omul acela: de o sut? de ori a sim?it voluptatea de a nu le da ascultare. Vorbeau cu glasul ra?iunii? Ea se m?gulea c? le r?spunde cu glasul inimii.
Timp de dou?zeci ?i cinci de ani, împ?r?iser? cotidianul muncii, dar nu ?i cotidianul conjugal! Escapadele lor fuseser? cu atât mai frumoase ?i mai pre?ioase. Furaser? in grab? mângâieri la lucru, nu-l primise seara în casa ei decât sub pretextul rar al unui consiliu de administra?ie interminabil. Timp de dou?zeci ?i cinci de ani, cuplul lor nu avusese vreme s? se uzeze.
La trei luni dup? instalarea în sud, Georges începu s?-i scrie. Cu cât treceau s?pt?mânile, cu atât deveneau mai înfl?c?rate, mai pasionate scrisorile lui. S? fi fost efectul absen?ei?
Ea nu-i r?spunse. C?ci po?ta era trimis? la vechea Aimee, dar cea care o primea era Aimee cea nou?. Iar aceasta, f?r? emo?ie, deduse c? Georges deja se plictisea cu nevasta lui. Cu dispre?, parcurgea foile scrise care înfrumuse?au ?i mai mult trecutul.
Bate câmpii pensionarul! În ritmul ?sta, peste trei luni, o s? spun? c? am tr?it la Verona ?i ne chema Romeo ?i Julieta. ”