Aceasta culegere de piese mici pune la indemana tuturor celor care studiaza pianul o parte din miniaturile instrumentale ale lui Beethoven, cele mai putin dificile din punct de vedere instrumental.
Piesele miniaturale pentru pian sunt proprii sfarsitului secolului XVIII si inceputul secolului XIX, cand procesul de perfectionare a pianului il adusese din saloanele aristocratiei in sala de concert si in intimitatea caselor burgheze.
Piesele din aceasta lucrare sunt scrise de Beethoven in diferite epoci ale creatiei sale. Indiferent daca poarta sau nu un numar de opus, piesele sunt redate in ordinea in care au fost compuse. Astfel, Rondo-ul in la major e compus in anul 1784, cand Beethoven avea doar 14 ani. Celelalte piese urmeaza cronologic procesul de creatie: Bagatelele op. 33 constituie obiect de discutie in privinta datei cand au fost compuse; se pare ca au fost scrise in acelasi timp cu Concertul nr. 3 pentru pian in do minor si cu Romantele pentru vioara si orchestra in sol si fa major, cand Beethoven era in plina maturitate 1802. Contradansurile (1803), Fur Elise (1810), Bagatelele op. 119 si op. 126 (1822-1823) ne duc pana la creatiile din ultimii ani ai vietii sale. Ecosezele in mi bemol major reprezinta penultima lucrare pentru pian (1825), scrisa cu doi ani inainte de moarte.
Materialul a fost ordonat cronologic pentru a pune in valoare conciziunea si puterea de expresie a gandirii muzicale beethoveniene din ultima perioada de creatie. Evolutia din creatia marelui compozitor este mai usor de urmarit, piesele redate aici fiind accesibile din punct de vedere tehnic-instrumental unui foarte mare numar de pianisti.
Digitatia a fost revizuita in functie de principiile tehnicii actuale a instrumentului. Semnele de interpretare din manuscrisul original au fost completate numai in masura in care nu incarca in mod inutil textul muzical.
Piesele miniaturale pentru pian sunt proprii sfarsitului secolului XVIII si inceputul secolului XIX, cand procesul de perfectionare a pianului il adusese din saloanele aristocratiei in sala de concert si in intimitatea caselor burgheze.
Piesele din aceasta lucrare sunt scrise de Beethoven in diferite epoci ale creatiei sale. Indiferent daca poarta sau nu un numar de opus, piesele sunt redate in ordinea in care au fost compuse. Astfel, Rondo-ul in la major e compus in anul 1784, cand Beethoven avea doar 14 ani. Celelalte piese urmeaza cronologic procesul de creatie: Bagatelele op. 33 constituie obiect de discutie in privinta datei cand au fost compuse; se pare ca au fost scrise in acelasi timp cu Concertul nr. 3 pentru pian in do minor si cu Romantele pentru vioara si orchestra in sol si fa major, cand Beethoven era in plina maturitate 1802. Contradansurile (1803), Fur Elise (1810), Bagatelele op. 119 si op. 126 (1822-1823) ne duc pana la creatiile din ultimii ani ai vietii sale. Ecosezele in mi bemol major reprezinta penultima lucrare pentru pian (1825), scrisa cu doi ani inainte de moarte.
Materialul a fost ordonat cronologic pentru a pune in valoare conciziunea si puterea de expresie a gandirii muzicale beethoveniene din ultima perioada de creatie. Evolutia din creatia marelui compozitor este mai usor de urmarit, piesele redate aici fiind accesibile din punct de vedere tehnic-instrumental unui foarte mare numar de pianisti.
Digitatia a fost revizuita in functie de principiile tehnicii actuale a instrumentului. Semnele de interpretare din manuscrisul original au fost completate numai in masura in care nu incarca in mod inutil textul muzical.
Codul cartii: GRF978-973-9054-62-1
