O calatorie spre marea interioara

Daca la greci intinderea unica si necunoscuta pe care navigau n-avea, din obisnuinta, niciun nume (i se spunea Okeanos, doar ca sa se faca o distinctie intre pamantul finit si apele infinite), la romani a devenit Marea Mediterana, adica Marea dintre pamanturi. Mediterana era acum un lac, un bazin, o piscina a marelui imperiu, inchisa intre pereti de state si de tarmuri supuse. Mai tarziu i s-a spus Mare Nostrum, ca sa se inteleaga exclusiva apartenenta la lumea romana. Iar mai tarziu, intelesul acesta, de entitate inchisa, a devenit atat de propriu, incat in vocabularul notiunilor geografice o mare mediterana semnifica direct o mare interioara (Entos thalassa, ii spuneau bizantinii), cu viata proprie, specifica, inconfundabila. – Romulus Rusan

Exista, cred, printr-o dispozitie a soartei, locuri pe care le definesc monumentele si locuri in care exulta istoria; asezari de piatra si asezari de vorbe; sedii ale materiei si sedii ale povestii. Pergamul este din cea de a doua categorie. El nu trebuie privit ca o ruina care spune povesti, ci ca o poveste care inflameaza ruinele, cu atat mai mult cu cat sunt mai neconcludente. Iata, de pilda, resturile defunctei biblioteci: o gramada de tandari (care par venite direct din natura, fara sa fi reprezentat vreodata ceva), peste care troneaza in neoran-duiala.calupuri mari de piatra cenusie, urata. Ca sa trebuie sa adaugi totul din imaginatie sau din memorie; ca sa poti crede, trebuie sa-ti repeti mereu povestea: cateva secole, intre pietrele acestea, au dormit manuscrise (doua sute de mii!) de literatura, de filosofie, de stiinta; rezumat al mintilor intelepte din alte cateva secole; sute de ani, milioane de ganduri au germinat in spatiul acesta, gol acum, scapat din mana vremii, retrocedat aerului indiferent. – Romulus Rusan

Aspectul de harta al peisajului de sub aripa avionului este ireal: marea albastra inconjoara tinutul galben-roscat si verde-albastriu, se vad chiar tarmurile, golfurile, padurile si muntii, si totul pare tras la ofset pe o hartie de cea mai buna calitate. Cu cateva zile in urma eram acolo, calatoream in carne si oase pe niste drumuri de asfalt, locuiam in niste case de caramida si piatra […]. Ce sa mai spunem acum, cand am ajuns deasupra Africii? Albastrul total a virat brusc in galben total, marea a lasat locul Saharei, dar noi continuam sa respiram aer conditionat, sa simtim prin culori si sa evaluam prin concepte. Nu cumva acest spatiu dintre noi si viata este caricatura idealismului nostru de a crede ca se poate vedea mult si repede in acelasi timp? – Romulus Rusan