Inainte de 1989, scriitorul Marin Ionita a fost timp de cativa ani corespondent de Arges al ziarului Romania libera. Cand ajungea in redactie un articol de-al lui (dictat la telefon unei dactilografe), sefii il citeau cu incantare, dar il publicau cu spaima ca va iesi scandal. Desi nu continea nimic subversiv, era atat de bine scris, intr-o limba romana atat de diferita de limba de lemn a epocii, incat parea suspect.
Aceeasi impresie puternica de noutate, de talent literar ingenuu o face acest roman memorialistic, Drumul dinozaurului. Autorul povesteste la persoana intai ce s-a intamplat cu un tanar venit de la tara la oras, intr-un mediu infestat de propaganda comunista. Procesul prin care candoarea acestui tanar ca si a altora ? este introdusa cu forta in tiparele ideologiei oficiale este terifiant, te face sa te gandesti la un manunchi de flori de liliac dat prin masina de tocat carne.
Cartea nu este insa una tragica. Umorul, pitorescul, sinceritatea bine jucata de autor creeaza o atmosfera carnavalesca. Rezultatul? Pe parcursul lecturii, ajungem sa il indragim pe Marin Ionita ca personaj si sa il admiram ca autor.
Alex. Stefanescu
Fragment:
” Iubire sub cutite de argint
Hoinaresc printre corturi. Pana seara, cat e de lunga ziua de vara. Nu am nicio alta treaba. Elev in vacanta. A poposit satra la marginea satului. Bulibasa e prieten cu tata. Care i-a luat pe garantie autorizatia de la Primarie. Fierbe satul de strigatele tiganilor: Spoim caldari, spoim caldari, spoim caldari!” Satenii inchid portile. Aduna rufele puse la uscat. Incuie usile. Se vara copiii sub pat, crescuti cu frica in san: Te dau la tigani daca nu esti cuminte! „Noaptea, se fura. cai. Porci din cotet. Vaci din obor. Oi din tarla. Pasari de pe crengile copacilor. Dar n-au fost prinse decat tiganci cu gaini. Se asaza pe vine si momesc pasarile cu boabe. Le acopera cu poalele lor largi. Le sucesc gatul sub fuste. ?igancile cu ghiocul le ghicesc fetelor mari norocul. Descanta de deochi, de falca’rita, de surpatura, de fiere… Descantece de dragoste, pe malai, pe faina, pe slanina, pe oua, pe branza, pe muraturi, pe ceapa, pe usturoi, pe orice fel de plata.
Spoim caldari, cazane, cratite, oale, tingiri, tigai, linguri, spoim, cositorim… Ascutim cutite… Potcovim cai… Fac inele. Bratari. Cruciulite. Si piepteni din aluminiu…
[…]
Ce cauti tu, maica, toata ziua, la corturi?
Cum sa-i spun ca nici eu nu stiu? Poate ma caut pe mine. Asta e blestemul meu, sa ma caut peste tot. Pe Pamant si in vreme. Printre oameni si pe sub stele. Ma voi gasi vreodata?
Lasa, mama, stiu eu ce fac! Nu stiam. Nici nu banuiam ca. mi-e soarta ma indragostesc de o tiganca din cort. Sa fiu injunghiat de cel care stransese bani sa o cumpere. Purtam cu mine un caiet. Sa le notez povestile, cantecele, poeziile, datinile, traditiile, drumurile, locurile de unde au pornit, pe unde au venit, pe unde au umblat, pe unde au poposit, de unde se trag, daca au avut zei, de cred in demoni, in strigoi, in vampiri, in fantome… Mama, vreau sa-i cunosc! ”
Aceeasi impresie puternica de noutate, de talent literar ingenuu o face acest roman memorialistic, Drumul dinozaurului. Autorul povesteste la persoana intai ce s-a intamplat cu un tanar venit de la tara la oras, intr-un mediu infestat de propaganda comunista. Procesul prin care candoarea acestui tanar ca si a altora ? este introdusa cu forta in tiparele ideologiei oficiale este terifiant, te face sa te gandesti la un manunchi de flori de liliac dat prin masina de tocat carne.
Cartea nu este insa una tragica. Umorul, pitorescul, sinceritatea bine jucata de autor creeaza o atmosfera carnavalesca. Rezultatul? Pe parcursul lecturii, ajungem sa il indragim pe Marin Ionita ca personaj si sa il admiram ca autor.
Alex. Stefanescu
Fragment:
” Iubire sub cutite de argint
Hoinaresc printre corturi. Pana seara, cat e de lunga ziua de vara. Nu am nicio alta treaba. Elev in vacanta. A poposit satra la marginea satului. Bulibasa e prieten cu tata. Care i-a luat pe garantie autorizatia de la Primarie. Fierbe satul de strigatele tiganilor: Spoim caldari, spoim caldari, spoim caldari!” Satenii inchid portile. Aduna rufele puse la uscat. Incuie usile. Se vara copiii sub pat, crescuti cu frica in san: Te dau la tigani daca nu esti cuminte! „Noaptea, se fura. cai. Porci din cotet. Vaci din obor. Oi din tarla. Pasari de pe crengile copacilor. Dar n-au fost prinse decat tiganci cu gaini. Se asaza pe vine si momesc pasarile cu boabe. Le acopera cu poalele lor largi. Le sucesc gatul sub fuste. ?igancile cu ghiocul le ghicesc fetelor mari norocul. Descanta de deochi, de falca’rita, de surpatura, de fiere… Descantece de dragoste, pe malai, pe faina, pe slanina, pe oua, pe branza, pe muraturi, pe ceapa, pe usturoi, pe orice fel de plata.
Spoim caldari, cazane, cratite, oale, tingiri, tigai, linguri, spoim, cositorim… Ascutim cutite… Potcovim cai… Fac inele. Bratari. Cruciulite. Si piepteni din aluminiu…
[…]
Ce cauti tu, maica, toata ziua, la corturi?
Cum sa-i spun ca nici eu nu stiu? Poate ma caut pe mine. Asta e blestemul meu, sa ma caut peste tot. Pe Pamant si in vreme. Printre oameni si pe sub stele. Ma voi gasi vreodata?
Lasa, mama, stiu eu ce fac! Nu stiam. Nici nu banuiam ca. mi-e soarta ma indragostesc de o tiganca din cort. Sa fiu injunghiat de cel care stransese bani sa o cumpere. Purtam cu mine un caiet. Sa le notez povestile, cantecele, poeziile, datinile, traditiile, drumurile, locurile de unde au pornit, pe unde au venit, pe unde au umblat, pe unde au poposit, de unde se trag, daca au avut zei, de cred in demoni, in strigoi, in vampiri, in fantome… Mama, vreau sa-i cunosc! ”
Codul cartii: MET978-606-8653-74-7
