Volumul contine in principal articolele publicate de-a lungul a doi ani (2006-2007) intr-o rubrica permanenta in revista Tomis, din Constanta, pe o tema de fiecare data liber aleasa. Autorul a inteles sa beneficieze de aceasta libertate pentru a trata de fiecare data un subiect care intr-un fel sau altul i s-a impus la data respectiva: fie ca era in acel moment insistent dezbatut in media – si in aceasta privinta culegerea reprezinta un fel de jurnal al perioadei, fie ca se tacea in privinta lui (rubrica se numea de altfel Blidul fierbinte),ca fiind o banalitate cronicizata. Se mai adauga interventii ocazionale in reviste, in principal Observatorul cultural. Fara sa fie explicit polemice, decat foarte rar si aproape accidental, volumul polemizeaza in subtext cu un anumit fel instituit de a vedea lucrurile, realitatea culturala imediata, cu o anumita rutina a privirii, un anumit fel prudent si calculat de a numi situatiile, intr-un climat cultural imburghezit si imbatranit inainte de maturizare, stapanit de calcule prudente si de partipriuri foarte putin inocente. Rezulta o imagine proaspata, ca atunci cand privesti lucrurile de departe si cumva din exterior, fara teama de a pierde ceva spunand ce vezi. Si, din acest punct de vedere, volumul reprezinta o marturie de credinta: cel mai important lucru pentru un scriitor-publicist este libertatea de spirit.
Din cuprins:
Din cuprins:
Omagiu Rabinului;
Un suras pentru Virgil Ierunca, la aniversare;
Misterioasele marii nedreptati intelectuale;
Pacala, Omul lenes si etica muncii la romani;
Cum am spanzurat-o pe Emma Bovary;
Ceausescu, obsesia nemarturisita a romanilor si misterul comunismului romanesc;
Un psiholog in temnitele comuniste.
Fragment din volum:
La saisprezece ani de la caderea regimului comunist, problema complicitatilor cu fosta Securitate a populatiei civile” pare mai greu de abordat decat la cincisprezece ani distanta de evenimente si mult mai greu decat la paisprezece. Avem toate motivele sa credem ca pe masura ce trece timpul aceasta dificultate creste si rezolutia problemei va fi imposibilitatea de a o rezolva. Eu una am sperat o vreme ca epuizarea tuturor fondurilor alocate cauzei ar putea fi o iesire onorabila. Nu e cazul. Fonduri vor fi pana la sfirsitul veacurilor, fiindca pana atunci contribuabilii vor plati impozite, care se vor redistribui si pentru cauze onorabile. Iar dosarele fostei Securitati sunt cea mai onorabila dintre cauze. Sunt insasi onorabilitatea. De unde lefurile de la CNSAS despre care nu prea poti sa vorbesti deschis, daca nu vrei sa devii susceptibil de una dintre urmatoarele banuieli: 1. faci parte din categoria celor pentru care relatia cu fosta Securitate e o amintire urata din tinerete, de care CNSAS-ul prin insasi existenta lui, nu te lasa sa uiti; 2. esti situat de aceeasi parte a baricadei, solidar si chiar simpatizant ai catorva dintre membrii luati in parte, ai CNSAS-ului, si desigur, cu cauza, dar prea atent la unele detalii si ignorant in privinta altora, faci criticandu-i, jocul adversarului. 3. esti de saisprezece ani adeptul infiintarii unor organisme bugetare!!! menite sa igienizeze relatia noastra cu regimul comunist, dar nefiind cooptat in ele, atitudinea ta e deformata de invidie; 4. orbit de propria-ti obsesie, ignori realitatea si traiesti in trecut, si speri in chip ridicol sa-ti faci auzita vocea desi, sondajele o spun, populatia in general, nu este interesata de dosarele fostei Securitati.
Acestea fiind zise, propun ca simpla ipoteza de lucru ideea ca exista si oameni pe care-i intereseaza dosarele fostei Securitati si care nutresc convingerea ca fara clarificarea relatiei noastre cu trecutul nicio Europa si niciun NATO nu ne vor fi de niciun folos.”
Codul cartii: INE978-973-611-612-4
