Lucrarea de fata reprezinta o expunere rezumata a mesajului crestin, in ceea ce Brunner considera a fi esenta sa. Brunner evita sa discute aici aspecte controversate ale mesajului crestin; sunt evitate chiar si elaborarile teologice. Prin caracterul sau succint si pertinent lucrarea a cunoscut o mare popularitate.
Brunner abordeaza crestinismul dintr-o perspectiva existentialista. Adevarul inceteaza a mai fi o doctrina despre un anumit obiect si devine intalnirea cu un subiect, cu subiectul absolut care este Dumnezeu. Esenta crestinismului este intruparea lui Dumnezeu in Isus Christos si, prin aceasta, realizarea unei punti de legatura, a unei intalniri intre Dumnezeu si lume. Brunner vede aceasta intalnire, care da esenta crestinismului, nu doar la nivel cosmic, ci si la nivel individual. Esenta conditiei de crestin consta in a avea o intalnire personala cu Dumnezeul intrupat in Christos; adevarul crestin, care face ca un om sa fie crestin, inceteaza a mai fi o dogma, ci consta, pur si simplu, dintr-un eveniment real.
In urma acestei intalniri personale omul nu dobandeste o anumita cunoastere; mai degraba, el dobandeste o viata noua, traita in partasie cu Dumnezeul pe care acum il intalneste. In contextul acestei intalniri, Dumnezeu nu ii reveleaza omului un set de adevaruri, de doctrine, ci se reveleaza pe Sine Insusi. Revelarea de Sine a lui Dumnezeu ia forma intruparii sale in Isus Christos. Brunner accepta insa si existenta unei revelari a lui Dumnezeu catre fiecare individ in parte, prin Duhul Sfant. Trairea in Duh, marturia Duhului nu sunt altceva decat o modalitate interioara in care se realizeaza intalnirea personala dintre Dumnezeu si om. Viata in Duh este lipsita de valentele cognitive care ii sunt adesea atribuite. A fi inspirat de Duhul Sfant, a fi plin de Duhul Sfant, inseamna a fi insufletit de un nou tip de traire. Brunner nu identifica niciun fel de dimensiuni cognitive ale acestei experiente. Tipul de vorbire care exprima cel mai bine aceasta intalnire nu este atat expunerea discursiva, cat limbajul inchinarii sau cel al rugaciunii.
In deplin acord cu filosofia existentialista, Brunner atrage atentia asupra conditiei disperate, plina de limitatii, de necunoscut, si sortita intr-un mod fatidic mortii, a fiintei umane; totodata, in calitatea sa de teolog, Brunner indica spre Dumnezeu ca salvare a fiintei umane din aceasta conditie. Astfel ca Dumnezeu nu tine atat de planul cunoasterii pe care ar putea-o omul dobandi, cat, mai degraba, de planul existential. El este Salvatorul, cel in functie de care un om isi reorienteaza intreaga sa viata, cel care confera omului un nou temei valoric si da un nou sens si o noua speranta vietii umane. – Ovidiu Cristian Nedu
Brunner abordeaza crestinismul dintr-o perspectiva existentialista. Adevarul inceteaza a mai fi o doctrina despre un anumit obiect si devine intalnirea cu un subiect, cu subiectul absolut care este Dumnezeu. Esenta crestinismului este intruparea lui Dumnezeu in Isus Christos si, prin aceasta, realizarea unei punti de legatura, a unei intalniri intre Dumnezeu si lume. Brunner vede aceasta intalnire, care da esenta crestinismului, nu doar la nivel cosmic, ci si la nivel individual. Esenta conditiei de crestin consta in a avea o intalnire personala cu Dumnezeul intrupat in Christos; adevarul crestin, care face ca un om sa fie crestin, inceteaza a mai fi o dogma, ci consta, pur si simplu, dintr-un eveniment real.
In urma acestei intalniri personale omul nu dobandeste o anumita cunoastere; mai degraba, el dobandeste o viata noua, traita in partasie cu Dumnezeul pe care acum il intalneste. In contextul acestei intalniri, Dumnezeu nu ii reveleaza omului un set de adevaruri, de doctrine, ci se reveleaza pe Sine Insusi. Revelarea de Sine a lui Dumnezeu ia forma intruparii sale in Isus Christos. Brunner accepta insa si existenta unei revelari a lui Dumnezeu catre fiecare individ in parte, prin Duhul Sfant. Trairea in Duh, marturia Duhului nu sunt altceva decat o modalitate interioara in care se realizeaza intalnirea personala dintre Dumnezeu si om. Viata in Duh este lipsita de valentele cognitive care ii sunt adesea atribuite. A fi inspirat de Duhul Sfant, a fi plin de Duhul Sfant, inseamna a fi insufletit de un nou tip de traire. Brunner nu identifica niciun fel de dimensiuni cognitive ale acestei experiente. Tipul de vorbire care exprima cel mai bine aceasta intalnire nu este atat expunerea discursiva, cat limbajul inchinarii sau cel al rugaciunii.
In deplin acord cu filosofia existentialista, Brunner atrage atentia asupra conditiei disperate, plina de limitatii, de necunoscut, si sortita intr-un mod fatidic mortii, a fiintei umane; totodata, in calitatea sa de teolog, Brunner indica spre Dumnezeu ca salvare a fiintei umane din aceasta conditie. Astfel ca Dumnezeu nu tine atat de planul cunoasterii pe care ar putea-o omul dobandi, cat, mai degraba, de planul existential. El este Salvatorul, cel in functie de care un om isi reorienteaza intreaga sa viata, cel care confera omului un nou temei valoric si da un nou sens si o noua speranta vietii umane. – Ovidiu Cristian Nedu
Codul cartii: HER973-111-126-1
