Ultimul imperiu

Oricat am repudia unul sau altul dintre imperii, istoria ne-a oferit doua tipuri: unele malefice, altele benefice. Acestea sunt faptele! Incadrarea lor Intr-un tip sau altul pe cale politica este subiectiva si partizana; inchide orice perspectiva de a cunoaste realitatea istorica. Ce au lasat in urma lor imperiile? Sa ne referim doar la acelea din ultimele doua milenii. Majoritatea lor — jaf si stopare a istoriei; altele — stopare a istoriei locale, dar si dezvoltare si prosperitate prin integrare. Primele au fost preponderent malefice. distrugatoare, celelalte, benefice, au reusit in mare parte sa integreze in civilizatie popoare autoblocate in regimuri anterioare cuceririi.

Toate aceste imperii — rele sau bune, au o trasatura comuna: cucerirea/invazia de teritorii. Si totusi, dupa unii analisti, in ultimele decenii ale secolului precedent, a aparut enigmatica „Uniune Europeana”. Aceasta nu a cunoscut si nu aplica criteriul trasaturii fundamentale unui imperiu de tip clasic — cucerirea sau invazia altor tari. Din contra, aceasta entitate parastatala tinde catre evitarea oricarei forme de imperialism. Libera asociere a tarilor este trasatura fundamentala care o defineste. Prin urmare, umanitatea terestra, in evolutia ei, manifesta doua tipuri de civilizatii: prima impusa cu forta pana la anihilare, a doua ca o „seductie” si atractie spre libertate, egalitate de sanse si dezvoltare avand la baza criteriul responsabilitatii asumate. Dupa toate tendintele pe care evolutia civilizatiei terestre ni le ofera astazi, apare ca fiind posibila perspectiva expansiunii omenirii de pe Terra in marele Spatiu pe aceste doua coordonate: extindere prin cucerire sau invazie, si, in a doua varianta, extindere prin asociere si, in final, uniune.

Cine va ataca primul? Prezenta noastra incercare nu merge pe linia romanului traditional, ci se constituie mai curand intr-un ciclu de naratiuni/povestiri avand intre ele o conexiune discreta, acoperita de o independenta aparenta. Naturalmente, elementele unei minime influente din directia capodoperelor genului SF pot fi decelate. Ele sunt produse si concepte ale marilor literaturi de referinta. Cititorul sa nu se astepte la „revelatii” sau teribilisme tehnologice din viitorul prospectat. Pentru care ne cerem iertare. Subiectul abordat, mesajul si elementele de anticipatie SF, credem, sunt tot atatea pledoarii in favoarea promovarii unui gen… socio-fantastic. […] Stiinta are dreptul ei sa se impuna prin perspectiva performantei, autorul, prin personaje, trebuie sa aiba dreptul de a emite un mesaj catre cei care viseaza se performeze. (Autorul)