Trilogia: Zilele fiintei de Doru Munteanu cuprinde 3 volume:
Duminica mare de Doru Munteanu (309 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Pasii ma poarta tot intr-acolo, la fosta celula a lui Horea. Nu sunt singurul care cauta locul asta. Imi pironesc ochii in palpairea candelei sfinte si-mi trece prin minte acelasi vers din „Roata de la Balgrad.” Un clopot se aude de undeva de departe, poate e ultimul care n-a incetat sa vesteasca Invierea, ca sa stie toti, chiar si mortii nostri muriti pentru Unire, ca ea s-a facut, asa cum am vrut-o noi si cum au vrut-o ei, intr-o Duminica, in care am lucrat mai mult decat in toate zilelele lucratoare ale saptamanilor noastre de patima. E doar inceputul… Cine stie cate duminici dintr-astea vom pune cap la cap pentru ceasurile noastre de fiinta si tihna. Azi de-abia am urnit roata cea mare a istoriei. „Ca roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
Vinerea neagra de Doru Munteanu (361 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Viata nu se termina cu noi, desi toti vrem sa apucam macar o zi in care sa ne infruptam nesatios din ospatul promisiunilor noastre. N-au trecut decat cinci luni de la vinerea neagra a Transilvaniei si s-au intamplat atatea. Inca nu e razboi, dar nici pace. Am sentimentul ca tara e o uriasa cazarma. Uniformele s-au inmultit, guvernul e plin de epoleti si centiroane, pamantul s-a umplut de soldati. Si peste toate, ca un Dumnezeu al acestei vremi, pumnul, forta brutala. Din nord, vantul aduce miros de fum si cenusa. De pe pamantul furat si batjocorit, scrumul caselor si bisericilor incendiate se amesteca cu duhoarea oaselor arse. Ardealul e un cimitir urias presarat cu cenusa vinerii negre. In fiecare casa, sub icoana, in candela aprinsa a nadejdii, un muc de lumanare sfasie timid intunericul vremii, pentru pomenire si pentru maine.”
Miercurea regala de Doru Munteanu (377 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Acum imi dau seama ca provizoratul se prelungeste, s-a instalat necedand nimic, nefacand nicio concesie si va mai dura. Cat? Dumnezeu stie! Cu siguranta, pana intr-o zi cand cei multi, sleiti de asteptare isi vor da seama ca au fost inselati, mintiti, pana cand represiunea va deveni insuportabila, incar-cerandu-le ambitiile, posibilitatea de miscare, libertatea. Atunci, va veni o noua zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari in cartea noastra sfanta, alaturi de Duminica Mare si aceasta Miercure Regala amputata, in randul zilelor noastre faptuitoare. Va fi un maine, pentru ca roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
Duminica mare de Doru Munteanu (309 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Pasii ma poarta tot intr-acolo, la fosta celula a lui Horea. Nu sunt singurul care cauta locul asta. Imi pironesc ochii in palpairea candelei sfinte si-mi trece prin minte acelasi vers din „Roata de la Balgrad.” Un clopot se aude de undeva de departe, poate e ultimul care n-a incetat sa vesteasca Invierea, ca sa stie toti, chiar si mortii nostri muriti pentru Unire, ca ea s-a facut, asa cum am vrut-o noi si cum au vrut-o ei, intr-o Duminica, in care am lucrat mai mult decat in toate zilelele lucratoare ale saptamanilor noastre de patima. E doar inceputul… Cine stie cate duminici dintr-astea vom pune cap la cap pentru ceasurile noastre de fiinta si tihna. Azi de-abia am urnit roata cea mare a istoriei. „Ca roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
Vinerea neagra de Doru Munteanu (361 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Viata nu se termina cu noi, desi toti vrem sa apucam macar o zi in care sa ne infruptam nesatios din ospatul promisiunilor noastre. N-au trecut decat cinci luni de la vinerea neagra a Transilvaniei si s-au intamplat atatea. Inca nu e razboi, dar nici pace. Am sentimentul ca tara e o uriasa cazarma. Uniformele s-au inmultit, guvernul e plin de epoleti si centiroane, pamantul s-a umplut de soldati. Si peste toate, ca un Dumnezeu al acestei vremi, pumnul, forta brutala. Din nord, vantul aduce miros de fum si cenusa. De pe pamantul furat si batjocorit, scrumul caselor si bisericilor incendiate se amesteca cu duhoarea oaselor arse. Ardealul e un cimitir urias presarat cu cenusa vinerii negre. In fiecare casa, sub icoana, in candela aprinsa a nadejdii, un muc de lumanare sfasie timid intunericul vremii, pentru pomenire si pentru maine.”
Miercurea regala de Doru Munteanu (377 pagini, 2017, editia a II-a, revizuita si adaugita)
„Acum imi dau seama ca provizoratul se prelungeste, s-a instalat necedand nimic, nefacand nicio concesie si va mai dura. Cat? Dumnezeu stie! Cu siguranta, pana intr-o zi cand cei multi, sleiti de asteptare isi vor da seama ca au fost inselati, mintiti, pana cand represiunea va deveni insuportabila, incar-cerandu-le ambitiile, posibilitatea de miscare, libertatea. Atunci, va veni o noua zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari in cartea noastra sfanta, alaturi de Duminica Mare si aceasta Miercure Regala amputata, in randul zilelor noastre faptuitoare. Va fi un maine, pentru ca roata-i tot roata, se-nvarte mereu…”
Codul cartii: LIB978-606-8814-19-3
